Un râu de sânge, o mare de sânge
Este acest sărut prăbuşit pe buzele tale.
Mircea, îţi scriu aceste versuri însângerate
De la cea mai groaznica închisoare din peru,
Vreau să le citeşti veşnic în rochie de mireasă,
Cu ochii puternic şi diamante
La baza altarului de visele noastre.
Frumoasă þigãneasca
Îţi scriu din tranşee morţilor
La această oră în care ies să rătăcească
Fantomele combatanţilor.
Vreau să ştii, iubirea mea
Să fii poet în ţara asta nebună
Şi cu disperare să sângereze pentru viaţă
Este de a fi urmărit în afara legii, pârnăiasul
Şi condamnat la rug.
Se plăteşte peru cu închisoare
La quichote îndrăgostit,
L-a iubit pe bărbaţi, i-a iubit o rândunică, l-a iubit pe luna
Şi mai presus de toţi zeii te-a iubit pe tine,
Beată şi frumoasă până la delir,
Azi mă îngroapă în viaţă pentru că iubeşti viaţa
Şi sub o ploaie de gloanţe şi cadavre
Tot te iubesc încă.
Mircea, e madrugada în închisoare,
Fierbe rug din istorie,
Poate că n-o să te întorci la mine în viaţă,
Este de poeţi murind de crepúsculos,
Dar nu mai plânge, îngerul,
Ai iubit-o pe un poet.
Adică, l-ai iubit pe toţi oamenii de pe pământ
Şi nu există nici o poveste de iubire mai frumoasă decât a noastră.
Şi dacă mă straying în întuneric de moarte
Uită-te în ochii tuturor copiilor triste din lume,
În ele, voi continua să trăiesc,
O imbratisare la visele noastre,