Sistemul de educație și socializare european este bazat pe ideea că maturizarea omului (înspre 21-22 ani) este reușită dacă persoana își poate domina instinctele și emoțiile (dacă e “bărbat”, femeilor nu li se cere să-și modereze emoțiile, dimpotrivă), adică neocortexul (gândirea rațională) să fie preeminent “gândirii emoționale (limbice, lăutărești) si, mai ales, “gândirii instinctuale” (reptiliene). În fine, la rromi s-ar putea spune că este o supradezvoltare a “creierului emoțional”, de aici “gândirea magică”, cântecul și descântecul, dar și foamea-frica-iubirea țigănească (instinctele), care fac necesar un echilibru cu gândirea reală. Cam asta propunea și “Țiganiada” lui Budai Deleanu (la 1800), ca metodă de civilizare a primitivismului rrom. Religios, de la Reformă încoace (sec.16), asta presupune translatarea sufletului din “gândirea inimii” în “gândirea minții”, vezi și “Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (Pavel, I Corinteni, 13: 11). Cam de aici trebuie ca părinții rromi și liderii spirituali rromi (educatorii și pastorii) să schimbe sistemul educațional, individual și colectiv.
