În Mișcarea rromă există câțiva “deschizători de drumuri” spre viitor dar – după prăbușirea Mișcării rrome din 2007 – nimeni nu a mai analizat stadiul lucrărilor șantiererelor deschise, autostrăzilor abandonate, drumurilor închise. După abandonarea proiectului rromii o minoritate europeană (1999 școlile de gândire rrome”, resping ideea vreunei filiații directe, ceea ce presupune fie că au pretenția de a fi ei înșiși deschizători de drumuri (guru, Șeful, Boss etc.), fie că nu-i interesează ideea, sunt concentrați doar pe succesul și supraviețuirea ONG-ului și membrilor acestuia, chiar dacă par “încremeniți în proiect” (pentru unii). Cam atât a mai rămas din idealul creării unei “societăți politice rrome” și a unei “societăți civile rrome” – și asta explică mentalitățile actuale, în ceea ce ne privește, ca rromi Oare ce au înțeles rromii din I Petru II, 16:„Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept mască a răulu. De fapt, moartea Mișcării rrome nu poate fi oprită, împotriva voinței sale de a muri! Astfel, ceea ce este conotat negativ, ca ”mercenariat” și ”prestări servicii” (pentru unii), poate fi redus la ideea unei eutanasieri asistate a Mișcării rrome, în care așa zișii lideri sunt, de fapt, cioclii. Suntem, prin ceea ce NU facem, cioclii națiunii rrome. Am(v)in!
