D-l Maximilian Mendelsohn, unul din rromii “externi”, îmi semnalează că “patalamagiu” și “proiectangiu” par să fie termeni deja consacrați în definirea a ceea ce înseamnă o persoană cu studii universitare (rrom). tigan Este exact ca în Caragiale, acum 150 de ani, când elitele românești nu se structuraseră, fiecare (se) credea ce voia, după cum îl tăia (?) capul. La fel la rromi, acum.
Dacă e tânăr, esti Rică Venturiano, își dă aere, se crede lider intelectual, e fanfaron și prăpăstios de retoric, citând aiurea ce-și mai amintește de la cursuri: Jupan Dumitrache:Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mate-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungas!
Dacă e adult,romu e Cațavencu, se crede lider politic, e la fel de fanfaron și prăpăstios de retoric, doar că se auto-citează, auto-suficient în gogomănia lui: Cațavencu: vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi.
Dacă e bătrân, ca Agamiță Dandanache sau Trahanache, e “membru al multor comitete și comiții”, nostalgic, se înseală sau este înșelat, dar nu-i pasă, se consideră “șulfă bătrână”, deși scleroza l-a pus pe pilot automat:
Dandanache: m-a combătut opoziţia si colo, si dincolo, si dincolo… si rămăsesem eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră.,.. rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi…
