Reprezentanţii agenţiei Propaganda: “Fiecare dintre noi, copil fiind, a fost întrebat, la grădiniță sau școală, “tu ce vrei să te faci când vei fi mare?, iar răspunsurile erau niște aspirații legitime. Evident că n-am ajuns cu toții doctori, aviatori, profesori sau polițiști, dar teoretic aveam șanse. Indiferent ce-ar zice un copil rom, șansele ca visul să i se îndeplinească tind spre zero.
Execuțiile încearcă, deci, să tragă un semnal de alarmă despre modul în care preconcepțiile noastre le influențează viitorul. Vocea din spot și din print nu este a copiilor, vocea este a noastră, a societății.
Mesajul campaniei “Copiii romi visează ce îi lăsăm noi să viseze” este în esență simplu: copiii romi nu ajung ce și-ar dori ei, ci, mai degrabă, ajung ce credem noi despre ei; cu alte cuvinte, ajung prejudecățile noastre.
“Copiii romi spun ce credem noi despre ei. Acolo, pe postere sau în spot, sunt cuvintele noastre nerostite. E deranjant. E enervant chiar. Cineva îți pune oglinda în față și ceea ce vezi nu-ți convine deloc. Poate pe unii o să-i frustreze mesajul, dar asta am și urmărit: ca oamenii să fie sensibilizați, să spună orice, numai să nu tacă. Tăcerea, pe un astfel de subiect, e boală curată“.
“Știm că mesajul este unul brutal. Așa ne-am și dorit să fie. Fără obișnuitul îndemn la tolerantă (care nu e, la drept vorbind, altceva decât percepția unei superiorități condescendente), fără menajamente. Ne-am
dorit un mesaj brutal pentru că așa e realitatea. Și trebuie să devenim cu toții conștienți de responsabilitatea vorbelor și acțiunilor noastre. Pentru că și noi, nu doar contextul, creăm această realitate.”
