Parte dintre englezi s-au speriat de noi și de bulgari. Ne-au făcut țigani, sălbatici și bandiți. Noi, complexați cum ne știm, ne-am grăbit să ne punem cenușă în cap: e normal să nu ne accepte în țara lor. Nu, să știți că nu e deloc normal. Noi am semnat niște chestii atunci când am intrat în UE. De ceva ani, ne ustură partea aceea cu hemoroizi a corpului încercând să respectăm condițiile impuse. Dacă vrem să ne abatem un centimetru de la angajamentele luate, ni se bate obrazul: „Nu fiți neserioși! Ați intrat, respectați regulile, indiferent cât de greu vă e!” Numai că britanicii au semnat la intrarea în UE că vor respecta regulile liberei circulații a capitalului, mărfurilor și persoanelor, și p-ormă au dat-o la întors. Au mai amânat-o până în 2014. O derogare pe care alte țări UE nu ar fi primit-o. Și nici acum nu prea ar avea chef să respecte ce-au semat. La noi, aceste derogări de la chestiile pe care ai bătut palma se cheamă țigăneală. La ei se cheamă tehnică de negociere.
În fine. Ideea este că acest război nu este al nostru cu Anglia, așa cum se vede la televizor. Marea Britanie – foarte mare atenție aici, vă rog! – nu este obligată de niște rupți în fund ca românii și bulgarii să deschidă piața muncii conform normelor europene, ci de UE, adică de alde nemți, francezi și ceilalți parteneri civilizați și serioși. De oameni mai civilizați și mai serioși ca englezii, adică de nemți. Că, dacă era doar între noi – românii și bulgarii pe de-o parte și ei – ne-o dădeau peste bot de mult. Până la urmă, vulgarizând nițel, poate că și nemții și-or fi spus cam așa: „Adică, băi, englezilor, noi am făcut eforturi și ne-am rezolvat încă din anii ’90 problemele cu țiganii, românii și bulgarii. Asta ne-a costat. Dar am reușit. Păi, și acum nu e corect ca voi să concurați în acest UE de la egal la egal, chipurile, cu noi, fără să întâmpinați aceleași dificultăți ca noi, restul!” Deci cei care dau la gioale civilizației britanice nu sunt niște amărâți de moldoveni sau bulgari, ci francezii și nemții care, se știe, îi iubesc pe englezi la fel cum ne iubesc englezii pe noi.
Numai că pentru unii englezi e mai frumos să se plîngă de niște nespălați ca noi, esticii, în loc să-și spună: „Nemții ăștia, cu care noi am semnat intrarea în UE au puterea de a ne impune să respectăm, ca și ei, regulile pe care le-am semnat. Și își permit să ne oblige la asta fiindcă, ai dracu’, sunt mai harnici, mai inteligenți și produc un PIB mult mai mare ca al nostru.”
