Potrivit documentelor vremii, între anii 1520-1550 au fost 120 de execuţii, printre care se numărau torturi, spânzurări, decapitări, arderi pe rug, tăieri de urechi, bătăi şi alungări din oraş. Înregistrările amintite sunt de obicei succinte, redând doar sentinţa, cui a fost aplicată şi câţi bani s-au plătit ţiganilor. „În anul 1532, castelanul Cetăţii Bran, funcţionar al Magistratului Braşov, plăteşte 12 aspri unor ţigani, călăii Braşovului, care executaseră, lângă cetate, prin spânzurare, un «mare tâlhar». Din 1498, cetatea Bran era arendată Oraşului Braşov, iar castelanul era funcţionar în aparatul administrativ al Magistratului – Primăria Braşov. Şi la cetatea Bran exista în Evul Mediu «Dealul Furcilor», zona unde erau ţinute execuţiile”, ne-a declarat istoricul Nicolae Pepene, directorul Muzeului Judeţean de Istorie. Tot în sarcina călăilor era şi înmormântarea cadavrelor sinucigaşilor. Serviciile acestora erau folosite şi în satele aflate sub jurisdicţia Braşovului. În registrele de plată ale municipalităţii nu erau trecute numele călăilor, ei fiind desemnaţi prin pluralurile latine Czigani, Cigani ori Egiptii, doar în anul 1541 este trecut în registrul de plăţi al oraşului „ţiganul Nicolae, care a spânzurat doi răufăcători“. Istoricii au recosntituit cu ajutorul documentele vremii dinastia ţiganilor braşoveni între anii 1695 şi 1719. Astfel, ţiganul Marcu a fost decapitat în 1695 pentru mai multe crime. În 1717, călăul Simon a fost tras pe roată fiind acuzat că a ucis o fecioară şi i-a vândut sângele unor evrei. Urmaşul său, Bîţă, a murit de moarte bună, însă fiul acestuia, Gligore, devenit călău, ar fi fost ucis în 1719 de către Palko (al doilea soţ al mamei sale), care îşi dorea pentru sine slujba de călău.
