DE CE SUNT TIGAN IN ROMANIA

alexandru-diamantDesigur, eu, ca ţigan, sunt ipocrit că scriu cele de mai sus. Rolul meu ar trebui să fie acela de a înfiera „criminalii neamului meu“, de a educa „puradeii nespălaţi care oripilează“ românul verde, de a face ceva „ca să dispară toate problemele din comunităţile ţigăneşti“ şi de a nu mă mai plange. În definitiv, „poporul român mă tolerează“! Ţigan am fost o grămadă de timp. Am tras tare şi am fost avansat la ţigan de treabă, domn ţigan, domn ţigan rom, rom, reporter  şi de curand am fost miruit la  o televiziune, redactor Suntem un fel de Sfincşi, Centauri sau Pani, manca-v-aş. Majorităţile, superioare nouă, sunt în general de mare ajutor şi încearcă să ne domesticească. Domesticirea asta durează de ceva vreme: să facem călătorii pe cheltuiala statului spre tot felul de destinaţii exotice cum ar fi Transnistria, Auschwitz şi Buchenwald. O bună parte dintre cei care cu generozitate au contribuit la îmblanzirea noastră continuă să ne dorească tot binele din raiul lui Antonescu sau al lui Hitler. La noi, lenea, prostia, şmecheria, criminalitatea, gusturile dubioase, lăudăroşenia, minciuna, incompetenţa sunt încorporate solid în ADN. Neam de prezicătoare, vrăjitoare şi copii care nu se îmbolnăvesc niciodată „Ceea ce nu te omoară te întăreşte“ este sloganul aplicat ţiganilor. Din cand în cand, pentru eficienţa acţiunilor educaţionale s-au folosit spanzurători, topoare, furci, camere de gazare, deportări forţate şi, mai nou, gloanţe. Ca ţigani, avem norocul de a nu avea responsabilităţi individuale.  Încă o dovadă de mărinimie a „gazdelor“ noastre, căci e bine ştiut că noi am stricat şi continuăm să stricăm sangele corect, deştept şi transparent verde-albăstrui al poporului care ne-a blagoslovit cu ospitalitatea lui. Dacă ai norocul să ai o iubită sau un iubit din rasa superioară este foarte probabil să primeşti recomandarea să îţi ţii gura despre rădăcinile tale entice Desigur, eu, ca ţigan, sunt ipocrit că scriu  cele de mai sus. Rolul meu de jurnalist   rrom  trebuie să fie acela de a înfiera „criminalii neamului meu“, de a educa „puradeii nespălaţi care oripilează“ românul verde, de a face ceva „ca să dispară toate problemele din comunităţile ţigăneşti“ şi de a nu mă mai plange. În definitiv, „poporul român mă tolerează“!

Leave a Reply

Your email address will not be published.