Romii încep să fie atestaţi pe teritoriul Transilvaniei odată cu anii 1420, fără a apărea prea multe detalii despre organizarea lor, religia sau alte obiceiuri care să-i individualizeze. Mai mult, în documentele vremii, aceştia apar ca şi grupuri călătoare. Potrivit profesorului de istorie Mihai Florin Hasan, care a şi realizat un studiu despre prezenţa rromilor în Transilvania şi în comitatele vecine între secolele XIV-XV, în 1423, împăratul Sigismund anunţa toate oficialităţile din regat că l-a vizitat Ladislau, voievodul romilor, care l-a rugat să îi acorde grupului condus de el libertatea de a circula liber prin Regatul Ungariei. Împăratul Sigismund le acordă aceste libertăţi şi, mai mult, interzice ca aceşti romi să fie tulburaţi în vreun fel. Tot împăratul Ungariei transmite oficialităţilor că, dacă romii vor intra în conflict cu locuitorii regatului, trebuie să se adreseze pentru judecată acestui voievod Ladislau, care avea dreptul absolut de judecată. În ciuda acestui drept acordat de împăratul Ungariei, nici 50 de ani mai târziu apar documente care sugereaza faptul că voievozii din Transilvania încercau sedentarizarea acestor grupuri, cel mai probabil pentru a le folosi ca mână de lucru. Voievozii încercau „înrobirea” rromilor pentru mâna de lucru „În 1500 documentele vremii vorbesc despre un grup de romi care aparţin de castelania Branului, atunci se produce probabil o primă încercare de sedentarizare „robire” a acestor grupuri etnice, faţă de un stăpân şi o posesiune, unde a avut loc fenomenul de stabilire”, precizează în studiul său profesorul de istorie Mihai Florin Hasan.
