Romii, dacă nu vor mai considera roata de pe drapelul lor, care se mișcă între cer și pământ, “roata căruței”, ci “roata lumii”, nu vor mai fi “a cincea roată la căruță”, pentru că vor putea descifra misterele propriului sens în istorie – așa cum grăit-a Zarathustra, uitatul lor zeu. Libertate nu înseamnă să mergi fără țintă, ci să ajungi la capătul drumului, o curajoasă călătorie dinspre viață spre moarte, ca și cum am explora și cartografia ținuturi neștiute, deschizând drumuri noi spre lumină și adevăr, pentru urmași. Falsa Libertate este umbra luminii Libertății, pentru cei care trăiesc doar ca să facă umbră pământului, fără a lăsa o urmă a trecerii lor prin lume. A trăi “viața pe gratis”, ca un “mort viu” înseamnă a trăi degeaba!Nostalgia originilor și a paradisului pierdut, re-întoarcerea și re-nașterea omului se face fie mai bun În “La țigănci” (Mircea Eliade), profesorul Gavrilescu ratează șansa intrării în timpul etern pentru că nu știe “codul”, care este țiganca din cele trei femei prostituate (turcoaica, evreica, țiganca). Dar, poate pentru că țiganca nu este propriu zis o femeie, ci iluzia “femei fatale” (sexualității debordante) își reamintește iubirea adevărată, se redescoperă. Va trăi schizofrenic, în ambele lumi, cea a timpului etern (gândirii) și timpului profan (corporal), ca pedeapsă. Ca și în basmul “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” în care reîntoarcerea din eternitate în locurile copilăriei înseamnă moarte, pentru că timpul etern și timpul profan nu coexistă! Pe drapelul rromilor, adoptat în 1971, în locul roții dodecaedrice apare simbolul lămâii, atât ca amintire a revoltei tinerilor studenți din 1968 (lămâia face posibilă respirația, când poliția aruncă gaze toxice sau sparayuri), cât, mai ales, ca îndemn. Opre Roma.
