Bert Looij (56 de ani) este de 19 ani „ingerul pazitor” al romilor din „Dallas-ul” Clujului, unde traieste o comunitate de 700 de suflete care au ramas fara niciun venit dupa inchiderea rampei de la Pata Rat. Milioane de euro si zeci de proiecte ale unor ONG-uri nu au facut ce a reusit olandezul. El a renuntat la predici, si-a suflecat manecile si a muncit cot la cot cu romii.
Intr-un oras precum Cluj-Napoca, al carui trecut si prezent sunt legate de film, parca nu te mira foarte tare existenta unui cartier numit Dallas. Serialul care le-a facut cunostinta romanilor, in primii ani de dupa Revolutie, cu viata luxoasa a unei familii de petrolisti texani i-a inspirat pe clujeni. Zona pestrita, aflata la cateva sute de metri de rampa de gunoi a orasului, unde casele erau construite din carton si celofan, iarin loc de gazon, oamenii aveau in curti mormane de gunoaie, a fost botezata, ironic, Dallas.
Cei circa 700 de romi de aici nu cauta petrol in maruntaiele pamantului, ci scormonesc dupa deseuri reciclabile la groapa de gunoi. Daca lainceputul secolului al XX-lea, capitala Transilvaniei era un mic Hollywood al Europei, unde a debutat celebrul regizor Michael Curtiz, in iunie 2015, la Cluj, debuteaza, tot in cinematografie, un alt Michael, de fapt un Mihai, Mihai Seplecan. Fost sofer al institutiei, tanarul de 33 de ani ajunge presedinte al Consiliului Judetean, iar in timpul liber isi pune mustata falsa si palarie si se joaca de-a actoria intr-o peliculain care are rolul de agent al Sigurantei in anul 1940.
Ca o nefericita coincidenta, in aceeasi luna iunie, Consiliul Judetean si Dallasul devin actori intr-o realitatea cu accente dramatice. Institutia inchide rampa de gunoi care reprezenta singura sursa de venit a romilor din zona. Brusc, 720 de oameni, multi dintre ei fara buletine si fara nicio calificare, raman fara o paine pe masa. „Famelie mare” – aproape ca nu exista gospodarie in jurul careia sa nu roiasca 4-5 copii-, remuneratie zero, dupa buget.
