O comunitate locuiește în stradă de un an, ca formă de protest față de un stat rasist și disfuncțional, care neglijează problema lor și a altor mii de oameni aflați în situații similare.
Nicoleta este o femeie care muncește mult la cei 32 de ani ai săi. Tocmai l-a născut pe Iosif, al doilea ei băiat, cu care se va juca în curând Silviu, fratele lui de 5 ani. Tatăl lor este tânăr și lucrează la o firmă locală. Împreună, ar putea părea una din familiile care trăiesc într-un apartament perfect, având mâncăruri rafinate și zâmbind toată ziua, asemenea celor imaginate de nenumăratele reclame stradale din București. Ei nu au însă nici mâncăruri rafinate, nici apartament și nici motive de bucurie – cu excepția nașterii celui de-al doilea copil.
Nicoleta este una dintre cele 100 de persoane evacuate din casele de pe strada Vulturilor, aproape de centrul Capitalei, pe 15 septembrie 2014. De atunci, oamenii ajunși în stradă au trecut printr-o iarnă îngrozitor de friguroasă și printr-o vară tropicală, jumătate din familiile rămase fără locuințe trăind în stradă în fața vechilor lor case. Pe această stradă s-a întors și Nicoleta după perioada minimă de spitalizare de după naștere, și acesta este locul în care Iosif va îndura în curând greutățile vieții unui cetățean de mâna a doua din România de astăzi.
Comunitatea de evacuați de pe Vulturilor 50 împlinește un an de locuit în stradă
„Tabăra noastră de protest e la mai puțin de doi kilometri de Casa Poporului. Dacă nici aici, sub nasul lor, în centrul Capitalei, nu-i mai putem mișca, cum să credem că le pasă de oameni ce stau departe?”, spune Nicoleta Vișan, una din vocile Taberei de Protest de pe strada Vulturilor nr. 50 din București. Nicoleta a născut, de o lună, cel de-al doilea copil. De un an de zile, din 15 septembrie 2014, de când a fost evacuată de la adresa mai sus amintită, ea locuiește împreună cu celălalt băiat și cu familia ei în stradă. Marți, 15 septembrie, de la ora 10, va avea loc o conferință de presă în care oamenii evacuați de pe Vulturilor vor vorbi despre anul pe care l-au petrecut în stradă, într-o tabără improvizată. În acest moment, acolo mai locuiesc în jur de 30 de persoane, adică 6 familii, care încă așteaptă rezolvarea cazului.
Fix acum un an, 150 de persoane au fost evacuate de pe strada Vulturilor nr. 50, din sectorul 3 al Capitalei, de pe o proprietate naționalizată ce a fost retrocedată. Jumătate dintre ei s-au decis să se organizeze și să protesteze împotriva autorităților care, împotriva legii, refuză să repartizeze locuințe vreuneia dintre familiile date afară. Tabăra de protest, aflată la 10 minute de Piața Unirii, adăpostește acum în jur de 30 de persoane care locuiesc fără acces la canalizare, electricitate sau apă curentă.
După ce a trecut iarna în condiții extrem de grele, comunitatea face acum un an nu doar de stat în stradă, ci și de organizare și mobilizare. Familiile de pe Vulturilor și-au făcut dosare de locuințe sociale cu ani înaintea evacuării, reînnoindu-le la termen. După 15 septembrie, comunitatea s-a organizat și a făcut proteste, a scris petiții și scrisori, a mers în audiențe și a interpelat oficiali în „băile lor de mulțime”. Eforturile făcute de evacuați în ultimul an s-au soldat nu doar cu atenție mediatică, ci și cu grăbirea procesului de acordare a locuinței, fără o finalizare însă.
Locuirea socială – una din marile probleme ale „regimului” Oprescu
Fostul primar Sorin Oprescu a promis rezolvarea atât a cazului de pe Vulturilor, cât și a altor cazuri de evacuări pe baza legii 10, legea retrocedărilor. În afara rezolvării parțiale și precipitate a evacuărilor din Centrul Vechi, administrația Oprescu a rămas la fel de incompetentă și demagogică când vine vorba de locuințe sociale. Într-un oraș sfâșiat de interesele pieței imobiliare private, comunități ca cea de pe Vulturilor 50, Rahova Uranus sau Șerban Vodă devin pur și simplu victime colaterale. Și nu sunt singulare: zeci de mii de oameni în București trăiesc înafara standardelor de locuire din cauza prețurilor exorbitante ale chiriilor.