Între anii 1952 – 1968, în centrul României a existat o regiune autonomă maghiară, înfiinţată după model sovietic. A fost un experiment impus de dictatorul sovietic Stalin la presiunea liderilor comunişti de la Budapesta. Regimul din România s-a folosit de această situaţie pentru a încerca să rezolve problema maghiară din Transilvania.În 1950, în România a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică după modelul sovietic. Astfel, cele 58 de judeţe au fost transformate în 28 de regiuni şi 177 de raioane. Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureş şi Stalin, se înfiinţează Regiunea Autonomă Maghiară. Decizia a venit ca urmare a unei constituţii impuse de la Moscova, dictatorul Stalin cedând presiunilor venite de la Budapesta. Regiunea Autonomă Maghiară a existat în forma respectivă până în anul 1960. Reşedinţa regiunii a fost la Târgu Mureş, iar teritoriul său cuprindea o suprafaţă similară cu cea a actualelor judeţe Covasna şi Harghita, precum şi partea de est a judeţului Mureş. Regiunea avea aproximativ 13.550 km² şi o populaţie de cca. 730.000 locuitori în special de etnie maghiară. Limbile oficiale ale regiunii au fost româna şi maghiara. Bazat pe recensământul din 1956, 77,3% din populaţie erau maghiari (secui), 20,1% români, 1,5% rromi, 0,4% germani şi 0,4% evrei. ”Înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare a fost un simplu experiment politic, prin care autorităţile române au căutat să rezolve problemele naţionale implementând modelul sovietic. Oferind minorităţii maghiare iluzia unei autonomii administrativ-teritoriale şi culturale reale în regiunea secuiească, până în 1953 autorităţile române au încercat să controleze această minoritate prin intermediul influenţei pe care Uniunea Populară Maghiară a avut-o asupra locuitorilor zonei. Odată cu dizolvarea Uniunii şi asimilarea maghiarilor în P.M.R, conducerea de partid s-a străduit să determine intelectualitatea maghiară să se subordoneze politicii comuniste, sperând că în acest fel îşi va întării influenţa şi controlul politic în regiune. În nici un caz, ea nu a intenţionat să permită minorităţii maghiare să beneficieze de o autonomie politică şi teritorială reală, nedorind să rişte imposibilitatea de a mai controla regiunea. Această mentalitate politică se încadrează perfect în modelul sovietic, pe care niciun stat cu democraţie populară din sfera de influenţă a Moscovei, nu îndrăznea să-l eludeze”, afirmă prof. Claudia Tişe în cartea „Administraţie şi politică în Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1968)”.
