Day: October 9, 2015
Sunt sătul de reportaje cu țigani!
“Smardoaica lesbiana” și “Bruce Lee din canale” au fost două reportaje care s-au vândut în mii de exemplare. Mii și zeci de mii. Pe de-o parte pentru că subiectul lor tabloid a vândut, pe de alta pentru că reportajele bune sunt greu de făcut. E ușor să faci reportaje cu țiganii din canale, e mai greu să faci cu clanul Ștoacă sau Bercea, că ultimii înțeapă la burtică. Nu te poți duce la Nicu Gheară să îl întrebi când îi expiră interdicția pe București, dar la Euromaidan te duci fără frică, că ești jurnalist străin și ăia nu vor să își strice imaginea. Nu poți să umbli prin ghetourile controlate de clanul Cămătaru, dar poți să te duci fără grijă în piața Taksim și să relatezi despre schimbările geopolitice pe care le produce această mișcare. Și, maxim, ești căcat pe tine când colegi de-ai tă
Tiganii: ori îi omorâm, ori îi ducem la şcoală
Ţiganii au venit în Europa din India pe ruta Persia, Armenia, Imperiul Bizantin. Lingviştii au demonstrat că ţiganii au părăsit India în jurul anului 1000, pe la 1100 încep să apară în documente bizantine. În Bizanţ şi-au primit numele athiganous – aţigani – ţigani. Tot aici li s-a fixat şi soarta: statutul lor era de sclavi ai statului. Când teritoriile bizantine încep să fie preluate de turci pe la 1300, ţiganii încep să apară ca sclavi în Serbia, Bulgaria şi Valahia. Pe ruta Belgrad-Budapesta ţiganii încep în aceeaşi perioadă să pătrundă spre Europa Occidentală.
Anii 1400 au fost cei mai fericiţi ani ai ţiganilor în Europa: se prezentau peste tot drept pelerini egipteni care au greşit drumul spre Ierusalim şi au ajuns la Paris. Erau bine primiţi şi bine trataţi, în scurtă vreme comunit
Familii mixte de saşi şi ţigani, surprinse într-un film documentar realizat de un român
De la o călătorie cu rucsacul în spate prin Ardeal să nu te aştepţi doar la peisaje de vis. Geo Scripcariu, călătorul din povestea noastră, a făcut o descoperire antropologică greu de imaginat. Undeva, în inima ţării, saşii şi ţiganii nu numai că sunt vecini, dar au împreună şi copii. Fapte care în limbajul ştiinţific al autorului au denumirea de "Supravieţuire şi sincretism în Podişul Transilvaniei. Familii mixte de saşi şi ţigani". În alt plan, Adela & Agnetha, personajele unui film documentar, studiu de caz venit să ilustreze teoria.
În calitatea sa de masterand în Managementul Bunurilor Culturale, Geo Scripcariu şi-a amintit de prima familie de acest fel în toamna anului 2000 pe când făcea autostopul de la Sighişoara la Mănăstirea Sâmbata. Plecând de la premisa că, dacă există cel
Când eşti bun, eşti luat de prost
Astăzi voi vorbi despre ceea ce se numeşte prietenie raportată bineînţeles la titlu: când eşti bun, eşti luat de prost... Păi unul poate să mă întrebe: păi cum aşa? Păi uite că ăsta este crudul adevăr. Cu toţii suntem oameni, cu toţii respectăm anumiţi colegi, vecini, părinţii, etc dar când vine vorba să-ţi respecţi prietenul, te mai gândeşti... mai ales atunci când eşti atât de bun şi îţi oferi prietenia în mod necondiţionat. E foarte bine să ai prieteni pe care te poţi baza, însă puţin sunt aceştia. Puţini îşi oferă prietenia necondiţionat. Pe puţini îi poţi numi prieteni. Noţiunea de prietenie este foarte complexă şi nu are rost să facem teorie acum. Mie nu o dată mi s-a întâmplat să mă comport frumos cu o persoană, să-i ofer încrederea şi tot ce am mai bun şi respectivul m-a crezut nai