Ţiganii au venit în Europa din India pe ruta Persia, Armenia, Imperiul Bizantin. Lingviştii au demonstrat că ţiganii au părăsit India în jurul anului 1000, pe la 1100 încep să apară în documente bizantine. În Bizanţ şi-au primit numele athiganous – aţigani – ţigani. Tot aici li s-a fixat şi soarta: statutul lor era de sclavi ai statului. Când teritoriile bizantine încep să fie preluate de turci pe la 1300, ţiganii încep să apară ca sclavi în Serbia, Bulgaria şi Valahia. Pe ruta Belgrad-Budapesta ţiganii încep în aceeaşi perioadă să pătrundă spre Europa Occidentală.Anii 1400 au fost cei mai fericiţi ani ai ţiganilor în Europa: se prezentau peste tot drept pelerini egipteni care au greşit drumul spre Ierusalim şi au ajuns la Paris. Erau bine primiţi şi bine trataţi, în scurtă vreme comunităţile locale se prindeau de şmecherie şi încercau să scape de ei. Egiptians – gypsies şi chiar Pharaones – faraoni. De pe la 1500 în statele germane încep să fie alungaţi, în secolul XVIII se organizau vânători de ţigani. Statutul lor: excluşi social, lipsiţi de apărarea legii
În Valahia şi Moldova au fost preluaţi ca sclavi ai statului pe modelul bizantin. Voievozii îi donau mănăstirilor şi boierilor, care îi puteau vinde. De principiu erau lăsaţi în pace să-şi câştige traiul cum ştiau mai bine, o dată pe an trebuiau să plătească un impozit stăpânului (la mănăstiri erau folosiţi la diverse munci). Au fost eliberaţi din robie în 1856, nu a existat nici un fel de program de integrare socială după eliberare, au fost lăsaţi în voia soartei, fie nomazi, fie dependenţi de o localitate.
Primul proiect de asimilare
Împărăteasa Maria Tereza şi fiul ei Iosif al II lea s-au ocupat de ţiganii din Imperiul Habsburgic. Au fost date câteva legi pentru a reglementa statutul ţiganilor foarte numeroşi în Imperiu (mai ales în Ungaria şi Transilvania). În Transilvania au intrat pe la 1400 cu statut de iobagi regali (o variantă îndulcită a robiei din Valahia şi Moldova), după dispariţia regatului Ungariei ţiganii transilvăneni au devenit iobagi orăşeneşti sau iobagi ai principatului. Reglementările Mariei Tereza şi ale lui Iosif al II lea seamănă leit cu cele ale UE: ţiganilor să nu li se mai spună ţigani, să meargă la muncă, să meargă la şcoală, să se spele.