LA TIGANUL SARAC NICI BOII NU TRAG

alexandru-diamantReferitor la primul verb, adică «a fi», avem deja zicătoarea populară «A fi om e o întâmplare / A fi domn e lucru mare». Zicătoarea dezvăluie năzuinţa tacită a  săracului de a ajunge bogat, respectiv a săteanului de a ajunge orăşean, năzuinţă exprimată şi de bine-cunoscutul «Ai carte, ai parte!», negativul lui fiind evident. Lumea minte la foc automat. Dar nu vorbim despre minciunile sinonime cu politeţea, cu diplomaţia. Dar nu e necesar să cotcodăceşti ceva, te poţi abţine. Există minciuni deştepte şi minciuni tembele. De unde oamenii de ştiinţă au dedus că ne place la nebunie să fim minţiţi, mai ales de către unii mai proşti decât noi. supărat pe viaţa bleagă se agita ca un hamster în borcanul cu rumeguş.
Dacă oamenii săraci, presaţi de nevoi elementare, gândesc „de pe azi pe mâine”, adică pe termen scurt, o parte dintre oamenii bogaţi, adică cei care alcătuiesc aşa-numita „clasă politică”, gândesc tot pe termen scurt, dar urcă şi până la termenul mediu mul sărac” şi „sărăntoc”. Omul sărac a ajuns sărac din diverse motive, între care moştenirea, adică lipsa ei, este cea mai importantă. Omul sărac poate fi foarte bine şi un om de omenie. În schimb, „sărăntocul” este sărac, dar este astfel datorită însuşirilor lui, el fiind leneş, chiulangiu, flecar, mincinos, etc. Încât expresia „sărăntoc de omenie” sună de-a dreptul absurd, ea fiind  o „contradictio in adjecto”, cum ar spune logicienii şi juriştii. Fenomene, care curg invers, cum ar fi scăderea natalităţii sau golurile din şcolarizare, a românilor, sau  a rromilor, a celor săraci, desigur.

Leave a Reply

Your email address will not be published.