Alina Iuliana Stan, consilier pe probleme de romi la cancelaria prefectului: ”Ceremonia ceaiului nu este o simplă pierdere de vreme pentru a conversa, ci reprezintă un mod rafinat de relaxare”

tipaSincer nu îmi mai amintesc cînd am început să beau ceaiuri cu plăcere. Desigur, ca toată lumea, beau ceai de mic copil. La noi în familie se bea ceai. Amintirile mele legate de ceai nu sînt doar cele referitoare la boală. Una dintre cele mai vii şi pregnante amintiri e cea cînd împreună cu bunicul meu culegeam muşeţelul ce creştea în curte, cînd puneam la uscat pe ziare floarea de tei sau cînd culegeam mentă. De fiecare dată bunica îmi explica de ce culegem planta respectivă, care sînt beneficiile ceaiului şi cum trebuie pregătit ceaiul. Deşi erau oameni simpli aveau o educaţie sănătoasă şi ştiau multe lucruri despre beneficiile curative ale plantelor, pe care eu la vîrsta aceea poate nu le înţelegeam”, mi-a povestit Alina Iuliana Stan.  Am aflat, aşadar, care este marea ei pasiune şi care sînt rădăcinile acesteia. E clar, pentru mulţi dintre noi copilăria are un rol extrem de important în formarea noastră ca oameni şi pentru foarte mulţi acea perioadă naşte pasiunile adultului de mai tîrziu. ”Cu timpul, multe amintiri mi-au alterat experienţa ceaiului. Cumpăram mereu ceaiuri la plic, pentru că erau singurele pe care le puteam bea în grabă. Mă simţeam mereu vinovată pentru că ştiam că beau coloranţi şi arome sintetice. În perioada studenţiei am început să descopăr adevăratele taine ale ceaiului, citind şi făcînd documentare în domeniu. Ceaiul pentru asiatici este precum vinul pentru europeni: o inepuizabilă sursă de poezie şi inspiraţie, cu culorile sale subtil schimbătoare, aromat şi gustos. Există o mare varietate de ceai în acord cu gusturile individuale şi sociale, fiecare fiind în măsură să învioreze cerul gurii, să redea buna dispoziţie şi să prevină sau să vindece afecţiuni minore. Ceaiul era băutura împăraţilor şi a ţăranilor deopotrivă, aşa că şi frunzele de calitate superioară erau rezervate pentru gusturile sofisticate ale împăraţilor şi curtenilor lor, toată lumea se bucura de varietatea şi proprietăţile tămăduitoare ale ceaiului. Ceremonia ceaiului pune accentul pe ceai, nu pe ritualul în sine. Foarte mult se pune accentul pe felul în care miroase ceaiul, pe gustul acestuia şi pe comparaţia dintre ceaiul care se bea în momentul respectiv şi cel care s-a băut înainte. Acest lucru nu înseamnă că fiecare servire a ceaiului este identică, urmăreşte acelaşi ritual. Trebuie reţinut că ceremonia ceaiului nu are nici o legătură cu religia”, am mai aflat de la ea.

Leave a Reply

Your email address will not be published.