Valeriu Nicolae este un român altfel, un om care trăieşte pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie cu adevărat de sprijinul lui. Lucrează de dimineaţă până seara, are un CV impresionant, se plimbă de pe un continent pe altul şi are în grijă zeci de micuţi din Ferentari care au avut neşansa să se nască în sânul unor familii sărace, fără posibilităţi materiale. Pare o fiinţă supranaturală care se hrăneşte făcând bine şi care îşi încarcă bateriile muncind cât e ziua de lungă. DE LA COPILUL SIMPLU FĂRĂ BANI LA CORPORATIST Primii ani de viaţă şi i-a trăit normal, fără să se gândească la vorbele pe care cei din jurul lui le şopteau pe la colţuri. Era copil şi atât. Îşi vedea de treabă liniştit şi zilele curgeau fără stres, fără efort, fără a încerca să le dovedească altora că este un om bun, demn şi că poate oricând să se mândrească cu o inteligenţă şi o ambiţie ieşite din comun. „În primii şapte ani din viaţa mea am avut o singură identitate: am fost copil. M-am mutat apoi într-un alt oraş al României (n.r. – Valeriu Nicolae este din Craiova), lucru care m-a făcut să înţeleg că nu sunt un copil obişnuit, ci un ţigan pe care oamenii îl puneau între ghilimele“, povesteşte Valeriu Nicolae. Anii ce au urmat au fost o adevărată luptă, deloc uşoară şi deseori presărată cu o mulţime de obstacole. Ani în şir a încercat să le dovedească tuturor că a fi ţigan nu e un lucru rău şi că poţi fi un exemplu de urmat pentru alţii. Uşor-uşor, povesteşte chiar el, oamenii din jurul lui au început să-şi schimbe părerea despre el şi să-l privească cu alţi ochi, văzând, înainte de culoarea pielii, cine este cu adevărat omul Valeriu. „Am muncit din greu şi am fost promovat de la ţigan împuţit, la ţigan. Apoi la ţiganul OK, la ţiganul bun şi, în cele din urmă, la persoana cu care România se mândreşte, titulatură care mi-a fost atribuită de un post de televiziune“, spune Valeriu.
