Feraru şi cumnatul său s-au trezit într-o dubă folosită de Poliţie pentru transportul deţinuţilor. „În dubă mai erau vreo 50 de oameni, toţi în sânge, aşa. Ne-au descărcat la Măgurele. Acolo era ca în lagărele de concentrare naziste. Eu am avut ocazia să vizitez Auschwitz-ul, am văzut şi filme. Era la fel ca la Măgurele”.
După o zi, Dumitru Feraru a fost mutat la Şcoala de ofiţeri de Poliţie de la Băneasa. Era vânăt pe tot corpul de bine ce-l pisaseră minerii şi mai avea, pe deasupra, şi o fisură craniană. “Luaţi ţiganul, că nu vreau să-mi moară pe aici”, a ordonat un ofiţer şi l-au dus la Spitalul 9.
“Am rămas internat acolo cu pază – un militar înarmat lângă patul meu. Ştiţi cum mă priveau oamenii din salon? Ca pe un criminal. Eu, cu culoarea pielii mele, şi ăla cu automatul lângă pat, vă daţi seama! Asta meritam eu după 15 ani de muncă cinstită, pe cartea de muncă? Spre seară, a venit un căpitan în salon, a luat paza şi mi-a zis că în cazul meu a fost vorba de un incident nefericit şi că nu sunt vinovat cu nimic. Zice: «Ăsta a fost ghinionul tău, să te afli acolo». Eu îl întrebam: «Păi şi eu ce fac acuma?». Şi mi-a aruncat peste umăr, la plecare: «Când te externează, dă-i şi tu în judecată»”, îşi aminteşte Feraru.
Niciun vinovat
18 zile a stat Dumitru Feraru în spital, până s-a pus pe picioare. La început, ai lui n-au ştiut nimic de el, l-au crezut mort. “După două zile am reuşit să mă mişc. Am făcut rost de o monedă şi am sunat la femeie, în Rahova. O anunţaseră de la Poliţie că sunt la morgă. Şi a găsit ea acolo un mort cam de statura mea şi îmbrăcat cam ca mine. Când a văzut şi ciorapii din picioare, că avea ăla ciorapi la fel ca ai mei, a căzut jos, săraca”.
Pe la mijlocul anilor ’90, Dumitru Feraru s-a înscris în Asociaţia Victimelor Mineriadelor din România şi a dat statul român în judecată, să-şi caute dreptatea. A fost plimbat de la o instituţie la alta, iar în 2009 a primit acasă, în Rahova, o scrisoare de la procurorul general al României. În ea scria că Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Mihai Chiţac, Victor Atanasie Stănculescu, minerii, poliţiştii şi, în general, toţi oamenii Mineriadei ies de sub urmărire penală. Adică nu e nimeni vinovat că, din cauza pielii sale închise, lui Feraru i-a fost spart capul cu bâta.
