Shadow

DE CE LA TIGANI NU LE PLACE ARMATA

alexandru-diamantBatranii ne spuneau ca armata te face om, mai ales barbat. Nu-mi face placere sa rememorez, in anul 1982, momentele petrecute in baraca insalubra, cu peste 60 paturi supraetajate, cu spalator-mai bine zis niste jgheaburi enorme ale caror robinete nu au vazut apa calda niciodata. WC-urile turcesti peste o groapa pestilentiala, spalatul vaselor de aluminiu cu nisip, cu apa rece. Faceam dus o data pe saptamana, la baia comunala din RM. VALCEA, cand primeam ciorapi si lenjerie de corp. Odata ajuns in cazarma, tuns chel, am inteles ca serviciul militar te coboara la nivelul pierderii identitatii, a personalitatii. Nu exercitiile fizice, extenuante, aruncatul cu furtunul si stransul lui in cateva secunde, alergarea pe valea plangerii, marsurile cu sau fara masca de gaz, nu pregatirile de lupta si pasii de defilare ma istoveau…eram la brigada de popierii. Avem si o Camera a Fricilor, de exemplu. De tigan in companie. E adevarat ca in 50 de ani vor fi mai multi tigani decat romani in Romania? E o intrebare sincera din Camera Fricilor. Frica nu este un semn al unei societăţi sănătoase, ba dimpotrivă. Frica nu ne bagă regulile în cap, ci reprezintă doar o lesă cu care diverşi indivizi lipsiţi de scrupule ne manipulează şi ne asmut unii împotriva altora. Tortura din armata avea cu totul alt scop decat acela sa le creasca ambitia ostasilor. Trebuia sa curatam bocancii soldatilor din ciclul doi, sa le calcam hainele si sa le facem patul, eram obligati sa respectam o ceremonie ca in scenariile cu sclavi: Cand este batut sistematic, pana si un caine indraznet devine fricos. Ei bine, si omul de rand trebuia sa invete astfel supunerea. I se administra practic o terapie ca sa se obisnuiasca cu cizma pe care le purtam. Cea care a plans la plecarea mea in armata, a fos mama. Paradoxal, am incurajat-o eu pe aceasta. Nu am amintiri doar placute, dar a fost si o scoala de viata, chiar mi-a ajutat. Stiam ca multi romani in conpania de popieri imi poarta sambetele, eram in garda mereu, precum o cobra. Dormeam cu cutitul sub perna. Intr-o noapte cativa au sarit peste mine incercand sa-mi puna patura peste cap si sa ma bumbaceasca. Nu dormeam, asa ca nu au reusit sa-mi aplice corectia conform planului lor. Am primit cateva lovituri zdravene, insa am parat cu cutitul. Unul dintre agresori a nimerit cu mana in cutitul meu. Am fugit la usa, am aprins lumina, stiam macar unul dintre atacatori, cel ce sangera. I-am intrebat daca e cazul sa alerg si eu la ofiterul de serviciu. Ar fi agravat si mai mult situatia. Tovarasu’ Capitan, Dovlete raportez… si am relatat scena, toate hartuielile la care eram supusi. Cativa dintre cei aratati cu degetul de catre mine au aterizat la “tambal”, la camera de arest, cu un fel de pat-banca rabatibila din scanduri. Din acel moment nu m-a mai deranjat nimeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *