Poveştile de iubire ale celebrului poet rus Puşkin cu două ţigănci, în timpul exilului său la Chişinău. Una dintre iubite a murit ucisă de amantul ei, din gelozie

puskinÎn anul 1920, la vârsta de doar 21 de ani, Aleksandr Puşkin, unul dintre cei mai importanţi poeţi şi dramaturgi din perioada romantică, considerat fondatorul literaturii ruse moderne, a intrat în conflict cu autorităţile din timpul întunecatei domnii a ţarului Alexandru I. Puşkin avea deja notorietate în ţară şi a scris o epigramă destul de acidă la adresa generalului Aracceev, favoritul ţarului, intitulată Odă a Libertăţii, practic un protest împotriva despotismului şi robiei. Reacţia autorităţilor a fost pe măsură şi au hotărât expulzarea sa în Siberia, dar intervenţia istoricului Karamzin l-a salvat, fiind pedepsit doar cu trimiterea la Chişinău, provincie românească aflată sub dominaţie rusă din 1812. Aici poetul a locuit timp de trei ani şi a avut parte de o serie de aventuri. “Exilul acesta l-a salvat, împiedicându-l să participe la mişcarea decembriştilor, care a avut un sfârşit atât de tragic pentru prietenii săi. Iar izolarea lui silnică, de zbuciumul petrecerilor din Petersburg, i-a fost de un folos neaşteptat pentru dezvoltarea lui literară”, scrie criticul literar rus Efrosinia Droicenco, care a fost cercetător ştiinţific la secţia de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române.

Leave a Reply

Your email address will not be published.