Neputința puterii intelectualilor rromi de a face o sinteză a problemelor cu care se confruntă propriul popor și un mental colectiv rrom suprasaturat de amatorismul și suficiența elitelor explică aparentul paradox că (și organizația sa, Romani Criss, mai apoi prin Alianța Civică a Romilor) ar fi fost promotorul la nivelul României, și chiar la nivel european, fapt care trebuie explicat, pentru a fi înțeles corect. Deși a mobilizat, ca niciodată în istorie, uriașe resurse financiare, intelectuale și umane, eșecul răsunător al Decadei Incluziunii Rromilor 2005-2015 ar necesita serioase explicații și învățături de minte. realitatea identității stigmatizate rrome și desolidarizarea etnică voluntară, gagicanizarea masivă a “rromilor românizați“, semnificativi, ca număr, interesați de a-și negocia acceptarea în comunitate printr-o tranzacție unilaterală: renuntarea identitară. în mare parte pentru că statutul de minoritate națională recunoscut rromilor din România asigură un minimum de nișe de recunoaștere și reprezentare (cifrate la aprox. 10.000 persoane, de ”profesie” rromi), ca lideri politici, civici sau religioși, funcționari și cadre didactice”Atâta timp cât vrei să fii rrom, sau țigan, trebuie să știi că asta presupune un cost. Dacă scopul nostru este integrarea, există un alt preț explicit care trebuie plătit. Ar trebui să ne asumăm acest risc, am putea construi o m a t r i c e cu coloane, ca să înțelegem dimensiunile integrării și să evaluăm prețul ce trebuie plătit pentru fiecare dimensiune
