In căutarea şcolarilor pierduţi la Vărbila: Un model din viitor – o şcoală care răspunde nevoilor comunităţii

scoalaCu tineretul ăsta… Mi-era şi frică să mai întreb unde să cobor, că nu o dată m-au plimbat de au scos sufletul din mine… păi, dacă nu ştiam să citesc“, zice Elena Cristache, de 55 de ani, din Vărbila, Prahova. Este printre cei mai în vârstă şcolari din proiectul „Cu mic, cu mare, din nou la şcoală“ şi pintre aceia care „s-au ţinut de treabă“, venind mereu la cursuri.Şcoala e o treabă serioasă în acest sat mic, care ascunde o istorie lungă, pierdută până la Mihai Viteazu (mânăstirea este chiar mai veche, din anii 1500). Istoria recentă spune că Vărbila este printre puţinele localităţi prahovene unde, de 10 ani, de pe vremea fondurilor Phare, se organizează programe de tip ”A doua şansă”, ca urmare a cererii venite din partea adulţilor care au abandonat şcoala în copilărie. ”Din păcate, nu peste tot am avut cerere pentru reluarea şcolii. Sunt încă mulţi care nu vor să recunoască că au probleme. Şi, atunci, e ca la piaţă – nu ai cerere, nu putem veni cu oferta”, spune Aureliu Graur, inspector şcolar pentru proiecte educaţionale europene în Prahova

Leave a Reply

Your email address will not be published.