Grădinița nu își propune performanță academică, ci formarea unor deprinderi sănătoase, atât fizic, cât mai ales emoțional. Într-o familie în care tatăl muncește în Anglia sau prin sat cu ziua, iar mama gravidă îngrijește de șapte copii (atunci când nu muncește și ea cu ziua), copilul își umple timpul cu televizorul și joaca pe stradă. Absoarbe ca un burete exemplele din jur, pe care și le integrează ca repere ale normalității.
E 8.50 și o văd ieșind de după poarta înaltă și verde. Are câteva cartoane mari în brațe, de după ele îi răsare părul blond și ciufulit adolescentin. Trece podul și a ajuns deja la grădiniță, îmi spune că ar putea la fel de bine să vină în pijamale, la cât de aproape locuiește. Cu toate că e vacanță, răscolește prin geanta ei maro după chei și deschide porțile grădiniței, pentru programul de vară Șotron 2015, al Asociației Ovidiu Ro.
O cheamă Izabella Orban, dar oamenii din Apața îi spun Doamna Izabella. Le-a fost educatoare părinților, iar acum aceștia își aduc copiii tot în grupa ei. Cei 25 de ani de lucru ca educatoare, deschiderea și bunătatea ei au transformat-o într-o instituție. Da, Doamna Izabella este o instituție.
Într-o zi obișnuită, Izabella organizează spațiul și materialele din grădiniță, dă cu mopul, spală 30 de mânuțe, cântă și dansează desculță, în picioare, în genunchi, pe covor sau afară, încercând să mai ia o gură de cafea între momente. Traduce din română în maghiară copiilor și îi corectează pe cei mici, care abia învață să vorbească. “Maimuțele nu ARE viață, mamă, AU viață”.