In Romania traiesc oameni lipsiti de identitate, la propriu. E o comunitate care adunata la un loc – spun estimarile – ar popula un oras cat Sibiul. “Fara acte” inseamna ca oamenii sunt captivi – nu pot invata carte, nu se pot angaja, nu pot pleca din tara. Sunt o specie condamnata. Fara acte e si Eduard Ciobanu, un copil de sapte ani din judetul Bacau. Nu mai merge la scoala. N-are voie in catalog. -n Romania, educatia e obligatorie timp de unsprezece clase (clasa zero plus alte zece clase), dar exista copii – multi, nimeni nu stie exact cati – care n-au voie in catalog. Ei pot invata doar intr-un soi de clandestinitate neverosimila pentru secolul XXI. E ca si cum am avea un “stat mare”, care le da celor fara identitate o portita juridica de a fi educati (sunt primiti la scoala, pe liste paralele celor oficiale), dar de fapt ii ignora. Si am mai avea si un “stat mic”, comunitatea, care, daca-si bate capul, mai poate face cate ceva – dar e la latitudinea ei, n-o obliga nimeni. Toate acestea se vad in povestea lui Eduard Ciobanu, un copil care se ridica, intelectual, deasupra colegilor sai de generatie, care stie ce vrea, si care vreme de un an, prin bunavointa intelectualilor satului de origine, a facut scoala. Scos din comunitatea rurala si ajuns la oras, Eduard a reintrat pe “traseul-standard”. A redevenit statistica. Mama lui Eduard, Ionela Ciobanu, a avut nevoie de mai mult de un deceniu pentru a dobandi, de la statul roman, acte de identitate. Are patru copii. Ultimii trei nu existau in urma cu zece ani, cand a inceput lupta birocratica pentru existenta. Nici copiii ei nu au – deocamdata – acte de identitate. Chiar si asa, fara certificat de nastere, Eduard, care e primul fiu al Ionelei, a mers la scoala si a terminat clasa zero. Invatatoarea spune ca era cel mai bun din generatia sa. A primit si o diploma. I-a fost furata, cand le-au spart bordeiul din mahalaua Palamidei, in Valea Seaca, judetul Bacau. Le-au furat si geamurile atunci. Dupa asaltul asupra bordeiului, in august 2015 familia Ionelei s-a mutat la Onesti, la unul dintre fratii partenerului sau. Aceasta poveste nu este, insa, doar despre durere. Este si despre puterea iubirii, caci daca nu ar fi fost Alin Falcaru, concubinul ei, sa duca razboiul cu statul in numele Ionelei, femeia ar fi ramas in continuare a nimanui.
