Se spune că nu poţi înţelege pe cineva complet până ce nu încerci să te pui în locul său. Tocmai de aceea, jurnalista Magda Gad de la ziarul Expressen a vrut să vină în România să vadă locul de unde pleacă cei mai mulţi dintre românii care ajung să cerşească în Suedia. A mers chiar mai departe şi a trăit timp de şase săptămâni în Ferentari, a făcut parte dintr-o familie şi a locuit alături de membrii acesteia, luând parte la petreceri, la înmormântări şi fiind martoră la furtişaguri.Chiar şi pentru mulţi dintre bucureşteni, Ferentari este cartierul pe care încerci să-l eviţi. Nu vrei nici să treci pe acolo cu maşina, nu vrei să te prindă noaptea în zonă şi preferi să nu te gândeşti la cei care trăiesc acolo toată viaţa.
Venind din Suedia, impactul a fost mult mai mare pentru jurnalista Magda Gad, atunci când a ajuns în cartierul considerat al patrulea cel mai periculos din lume: “Adresa de aici este Aleea Livezilor, Ferentari, sectorul 5, Bucureşti. O alee împuţită, plină de şobolani graşi, care colcăie în subsolurile inundate şi în clădirea dărăpănată de cinci etaje, care l-ar face şi pe cel care a creat-o, Ceauşescu, să albească de groază. De la ferestrele întunecate plouă cu gunoaie şi ace. Suflete de oameni excluşi din societate, bântuite de demoni interiori, mafii ţigăneşti şi politicieni corupţi. Copiii sunt dependenţi, au HIV şi se sinucid”.
Aici trăiesc Marin, Ana şi fiul lor Antonio (5 ani), alături de care jurnalista a locuit vreme de şase săptămâni, luând parte la fiecare moment al vieţii lor. A privit zi de zi cum capul familiei îşi primeşte clienţii în garsoniera mică şi le administrează doza de heroină cu precizie de chirurg, în timp ce fiul său stă chircit pe podea.
Bucureşteanul de 27 de ani s-a apucat de droguri în copilărie şi tot atunci a început să şi fure. Mama i-a spus că dacă nu poate face bani în alt fel, atunci poate să vândă droguri. Însă când a fost prins şi băgat după gratii, femeia nu a avut grijă de familia lui Marin.
Soţia sa, Ana, a ajuns la vârsta de 26 de ani fără să se drogheze, dar pentru că îl iubeşte ca pe ochii din cap, trăieşte într-o mizerie cruntă alături de el, un dependent de heroină.
Doarme lângă sicriu, ca să cheme moartea
Vecina lor de palier este Elena, o bătrână de 78 de ani, atât de dornică să moară că doarme cu sicriul la capul patului. După atâta amar de viaţă, e convinsă că singurul lucru bun care i se mai poate întâmpla este să închidă ochii şi să nu se mai trezească niciodată.
Nu mai are pe nimeni pe lume, doar un perete plin de păpuşi şi orologii, aşa că încearcă să îşi rânduiască cu grijă zilele rămase pe lumea asta, dar şi înmormântarea. Nu fumează în cameră ca să nu intre fumul în lemnul sicriului, iar pe crucea de la capul patului e scris “1936- 201_”, aşa că mai trebuie doar să moară.
“Mă duc în rai! Lângă Dumnezeu, dincolo de nori!”, spune ea convinsă. George, unchiul lui Marin, visează şi el să ajungă în rai, însă raiul lui nu au nici o legătură cu spiritualitatea. Edenul său se numeşte Suedia, locul unde ar face bani, şi-ar găsi o femeie şi şi-ar pune dinţi.
Şi-a mai încercat norocul în Italia, Germania şi Spania, aşa că ştie cum merge treaba şi are principii clare: “N-aş cerşi niciodată, vreau ori să muncesc, ori să fur!”.
Ar face până la 300 de euro din cerşit
Variantele sunt două şi ambele sunt îmbietoare. I-au povestit prietenii că, dacă treaba merge bine, poate să facă până la 300 de euro pe zi. Dacă are ghinion şi ajunge la puşcărie, tot e mai bine decât în Ferentari. George a fost şi el dependent de droguri, dar s-a lăsat de mai mulţi ani. Efectele însă nu trec, sângele abia îi mai curge prin vene, aşa că picioarele nu prea îl mai ascultă, iar mâinile îi sunt vinete.
Până la finalul experimentului suedez, unchiul lui Marin a şi plecat, însă nu în Scandinavia, ci pe lumea cealaltă. De altfel, moartea este singura evadare de care vor avea parte mulţi dintre locuitorii din Ferentari.
