Ştim, nu ştim, întrebăm.
Ştim cât de greu ne este să găsim un loc de muncă. Ştim că în afară de salubritate şi administraţia parcurilor nu avem multe
alternative. Ştim să sortam deşeuri pe gropa de gunoi pentru o bucată de pâine. Ştim să ne construim o cocioabă şi un întreg univers în ea din resturile aruncate de voi la groapa de gunoi. Ştim să săpăm gropi adânci şi să le facem scări pentru a nu rămâne îngropaţi de vii în căutarea fierului vechi. Ştim că primarii au profitat de noi ca de toţi săracii Romaniei şi nu ne-au dat nimic în schimbul votului timp de 26 de ani. Ştim că cei mai mulţi dintre noi sunt vulnerabili, locuind de o viaţă pe un pământ care nu le aparţine dar care le-a fost pus la dispoziţie de toate primăriile ţării. Ştim că nu se poate ca pentru faptul că ne-am încrezut în promisiunile administraţiei publice să fim acum pedepsiţi, prigoniţi şi aruncaţi în stradă de reprezentanţii aceloraşi administraţii care au dat deja dovadă de înşelăciune şi neglijenţă în serviciu. Ştim că mamelor noastre le este greu să se gândească la prezentul lor şi la viitorul nostru când sunt şantajate şi ameninţate zilnic că urmează să fie aruncate în stradă. Ştim meştesuguri dar societatea de consum ne-a eliminat de pe piaţă. Ştim însă că în trecut, aceste meştesuguri au contribuit mult la dezvoltarea satului român. Ştiam să fim mici comercianţi şi toată agoniseala noastră nu o investeam, precum voi, în pământ ci în aur. Ştim că prostia se plăteşte scump şi de aceea cea mai mare parte a aurului pe care l-am avut cândva tot la voi a ajuns. Culmea, ştim că niciunul dintre voi nu zice ‘uite al dracului de nerrom cât pamant are’ însă dacă ne vedeţi pe noi cu salbele la gât imediat ne înjuraţi. Ştim să furăm şi să cerşim, dar nici cu restul societăţii nu ne este ruşine. Ştim că rromilor le-ar trebui însă mii de ani de tâlhărie la drumul mare pentru ca să ajungă să egaleze pagubele produse de delapidările înfăptuite de nerromii din politica şi administraţia publică. Ştim însă că banii pe care noi îi furăm sau îi obţinem din cerşit în străinătate, tot în România ajung, spre deosebire de banii furaţi de reprezentanţii noştri, ai tuturor românilor, care ajung în tot felul de paradisuri fiscale. Să zicem, nu ca justificare ci doar ca exemplu, că noi furam pentru ca să nu murim de foame. Dumneavoastră ce ‘scuză’ aveţi?