Daniel Samuel Petrilă: „Cel mai fericit am fost când am aflat că există oameni care scriu romane, poezii în limba romani”

samu-696x522Mulți dintre noi iubim poveștile. Când eram mici ascultam de multe ori povești sau citeam povești prin cărțile de la școală sau, cei care își permiteau, puteau să își cumpere orice carte de povești ochită în rafturile vreunei librării frumoase. Povestea care urmează nu este nici despre prinți și prințese, nici despre Harap-Alb, nici despre Făt-Frumos. Povestea care urmează este o poveste cu și despre oameni, oameni pe care Dumnezeu i-a așezat lângă noi, fiind puși la locul potrivit să aibă grijă de noi în momentele potrivite, iar momentele potrivite erau, de cele mai multe ori, momentele grele.
Vă invit să veniți cu mine la câteva sute de kilometri de Bucureștiul ultraaglomerat, până la locul în care m-am născut și am copilărit. M-am născut în anul 1993, la câțiva ani după căderea regimului comunist. Nu știu ce se va fi întâmplat până atunci. Țin minte că vremurile erau (păreau) destul de liniștite. M-am născut în orașul Salonta, un orășel din județul Bihor (orașul în care voi frecventa cursurile liceale). Copilăria am petrecut-o în Tămașda, un sat din județul Bihor, situat la limita dintre județele Bihor și Arad.
Provin dintr-o familie mixtă, cu un tată român și o mamă romă, tata fiind originar din județul Vaslui. Familia noastră era fericită, doar că – prin anul 2000 – părinții mei au fost nevoiți să-și despartă destinele și să meargă fiecare pe un alt drum. Am locuit cu tatăl meu până la vârsta de 15-16 ani, iar pe urmă m-am mutat cu bunica mea maternă, în același sat.
Am locuit și am crescut în Tămașda, am urmat Școala Generală din sat, după care am continuat studiile în orașul Salonta, frecventând cursurile Colegiului Național „Arany Janos”. Am fost admis la filiera teoretică, profilul matematică-informatică, dar în ultimul an de liceu am realizat că ar fi mai bine să mă transfer la filiera umană (profilul filologie) – după ce descoperisem că lumea literelor se potrivește foarte bine cu profilul meu psihologic. Înainte de a trece mai departe, merită să ne întoarcem puțin în timp și să vă spun câteva cuvinte despre o persoană care mi-a schimbat într-un fel viața și fără de care nu cred că m-aș fi aflat astăzi aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published.