Pe vârful unui deal, la capătul unui drum prost de țară, la șase kilometri distanță de primul sat, fără farmacii sau magazine în apropiere, trăiesc aproape 80 de familii în case improvizate din lemn, lut și plastic și cei peste 200 de copii ai lor.Viorel are ochi albaștri, adânci și inteligenți, și pare cel mai înțelept tânăr din satul Hetea, din județul Covasna. Are 18 ani, iar Crina, soția lui, 20. Băiatul e înconjurat de un morman de crengi uscate pe care le curăță și le leagă cu sfoară într-un mănunchi – mâine, el și Crina vor merge în satele învecinate ca să vândă mături. Au o fată, Raluca, de cinci luni, și un băiat, Bogdan, de doi ani și patru luni, care se tot învârte prin fața casei, printre picioarele noastre. Bebelușul e „opărit“ pe fund și nu se mai oprește din plâns: la fel ca toți părinții din Hetea, cei doi tineri nu au bani de scutece, așa că folosesc niște cârpe pe care le spală, iar ziua îi lasă pe copii în fundul gol.Cei patru membri ai familiei locuiesc într-o casă cu o singură încăpere, de cel mult 20 de metri pătrați, în care sunt două paturi, o masă, un cuptor și câteva rafturi cu haine. Pereții sunt împodobiți cu broderii și carpete colorate. Casa e construită de Viorel din lemn, lut și tot felul de materiale din plastic, nailon și carton strânse de la gunoi. Trăiesc din alocațiile copiilor și din vânzarea măturilor și a ciupercilor pe care le culeg vara din pădure. Crina și Viorel sunt printre cele mai înstărite familii din Hetea: au o căruță și un cal și, spre deosebire de vecinii lor, „se descurcă“.
