Totul a inceput cu un telefon primit pe la inceputul acestui an de la o fosta angajatoare, administratora unei mici clinici private din mediul rural unde imi facusem “ucenicia” ca medic de familie.
Sunt specialist medicina de familie si am ales sa profesez in acest domeniu. Da, a fost o alegere pentru mine, spre deosebire de foarte multi colegi care fie au ratat specialitatile dorite la rezidentiat sau pur si simplu au primit drept de libera practica in acest domeniu dupa revolutie (fostii medici pediatri, absolventi ai facultatii de pediatrie din IMF) si care au ajuns medici de familie. Eu am ales sa fac asta, mi-am dorit din primul an de facultate sa fiu cel care sfatuieste, previne si educa mai degraba decat alte roluri in lumea medicala.
La tara, esti un fel de dr. Quinn. Oamenii nu vor sa mearga la specialist. E departe, costa bani, dureaza mult, nu au cu cine lasa animalele, copiii si isi pun sperantele in medicul de la dispensar sa le rezolve problemele. Asta mi-am si dorit cand am acceptat primul job de medic de familie la tara, am refuzat in acelasi timp unul intr-o clinica mare din Bucuresti unde as fi fost condamnat (ca era nevoie sau nu) la o viata de dispecer medical catre alti specialisti ai clinicii pentru a le maximiza profitul si daca nu as fi facut asta as fi fost dat afara instant (si as fi castigat foarte putin salariul de baza fiind 1800 de lei, restul fiind facut din bonusuri acordate in functie de numarul de trimiteri – deci da, nu va speriati. Cand medicul de familie dintr-o clinica mare privata va trimite la un specialist si acela mai departe la un RMN si apoi un CT si vreo 100 de analize – foarte posibil sa nu aveti cancer, vor doar sa-si ia salariile).
Am trimis poze cu afectiuni dermatologice prin whatsapp colegilor dermatologi pentru ca pacientii nu puteau sa ajunga la specialist, am pus copci si am scos fire, am facut vizite la domiciliu pe dealuri si campuri la batrani singuri si izolati, am dus pacienti acasa cu masina fiindca doreau sa se aventureze 5 km pana in satul lor prin arsita nemiloasa, am triat copiii de la scoala de paduchi, am tinut lectii in saptamana de “scoala altfel” despre microbi si virusi si toate astea mi-au placut si m-au motivat cum nu ar fi reusit nicio alta clinica din Bucuresti, cel putin nu cu mentalitatea angajatorilor si pacientilor de-aici.
Dupa ceva vreme insa, firma pe care o am in Bucuresti a inceput sa creasca vertiginos si ca un tata si sot responsabil ce sunt am decis sa renunt la acel post si sa revin in Bucuresti si sa ma ocup full time de ceea ce avea potential mai mare din punct de vedere financiar.
Iata insa ca a venit si telefonul cu pricina si am ales din nou sa ma intorc la tara… de data aceasta intr-un sat de tigani.
Fosta mea angajatoare reusise sa refaca un contract cu CJAS pierdut de un medic certat cu bunele practici medicale si cu etica in general si nu gasea medic. Toti fugeau de satul respectiv speriati fiind de romi. Preferau 2000 de lei in Bucuresti decat 3000 acolo, cu naveta platita. Stia ca sunt mai temerar si mai visator, asa ca m-a rugat sa o ajut macar sa puna pe picioare cabinetul, pana gaseste un medic permanent. Am facut un artificiu si lasand firma pe cele mai de incredere maini pe care le puteam gasi, m-am aventurat in acest nou proiect.
