Cum e să fii rom în România? Jurnaliștii de la ziarul suedez Expressen, față în față cu sărăcia, dar și cu palatele țigănești

emisiuneNicolae Artur ”Berliant” Miclescu, liderul unui clan din Craiova:
”Când eram mic, părinţii și bunicii cerșeau și furau, așa că eu m-am născut la pușcărie. Am trăit primul an la casa de copii și, apoi, la bunica din partea mamei, care era ghicitoare. Umblam desculți, eram tare săraci, trăiam cu grișul de la centrul de copii unde era înscris un frate. Mai târziu, un văr și un cumnat au fost președinţi ai romilor, tata a condus staborul, iar eu acum am o firmă care închiriază locuinţe, o piaţă unde romii vând haine vechi, o agenţie matrimonială și judec și sfatul ţigănesc.
E greu pentru comunitate, noi avem mai mulţi copii decât românii și, după epoca lui Ceaușescu, nu toţi ţiganii și-au trimis copiii la școală, deoarece nu și-au permis să cumpere ghiozdane, uniforme școlare, pachet pentru prânz și altele asemenea pentru toţi copiii. Mulţi dintre ei sunt, de aceea, analfabeţi și nu pot găsi de lucru. De aceea, mulţi dintre ei au ajuns cerșetori, fură sau muncesc la negru. Există, în majoritatea orașelor, persoane care au trimis oameni în alte ţări pentru cerșit sau prostituție și primesc banii direct acasă. Mulţi cerșesc de nevoie, au copii și nu vor să fure. Dar sunt și cei care se organizează, care îi exploatează pe ceilalţi la cerșit, pentru a câștiga ei înșiși bani. Mai sunt oameni care, dacă nu primesc destui bani, încep să fure. Dar eu sper că oamenii înţeleg că nu toţi ţiganii fură”
Ana Cozac, femeie de etnie romă, Ferentari
”Tot pe vremea comuniștilor era mai bine! Atunci, toată lumea avea locuri de muncă și o locuinţă. Eu aveam un apartament, nu stăteam în barăcile astea la un loc cu 13 copii, 46 de nepoţi și 18 strănepoţi”
Dora, femeie de etnie romă, Piața Unirii, București
Într-un magazin de haine:
– Ieși afară, te rog, și mai spală-te din când în când, strigă un asistent.
– Crezi că nu ne spălăm? întreabă Dora.
– Puţiţi.
– Eu put? Unde?
– Nu știu. Plecaţi!
Într-un magazin de accesorii:
– Șeful mi-a zis că trebuie să rămâneţi afară.
– Vreau să cumpăr ceva. O geantă.
– Nu puteţi cumpăra nimic de aici. Nu avem ce vă trebuie.
– Nu ne putem uita la ceva din ce aveţi aici?
– Nu, deloc.

Leave a Reply

Your email address will not be published.