În România, persoanele excluse din societate „putrezesc” în ghetouri.
Ziarista Magda Gad, reportera de la Expressen, a petrecut șapte săptămâni într-o mahala urbană.
O alee a iadului din București de pe care unii pleacă ca să fure sau să cerșească în Suedia, la furat.
Alții așteaptă să fie purtați de aici, în sicriu.
De fapt, toți sunt deja morți. Inimile lor bat și ei merg prin gunoaie și încearcă să lupte cu demonii lor dar, de fapt, toți sunt deja morți. Doar că fiecare are un timp diferit și un alt fel de suferință, dar la fel de multă, pentru a ajunge acolo. Către singura cale sigură care îi conduce afară din Aleea Livezilor: moartea.El e deja în iad. Adresa de aici este Aleea Livezilor, Ferentari, sectorul 5, București.
O alee împuțită, plină de șobolani grași, care colcăie în subsolurile inundate și în clădirea dărăpănată de cinci etaje, care l-ar face și pe cel care a creat-o, fostul dictator Nicolae Ceaușescu, să albească de groază. De la ferestrele întunecate plouă cu gunoaie și ace. Suflete de oameni excluși din societate, bântuite de demoni interiori, mafii țigănești și politicieni corupți. Copiii sunt dependenți, au HIV și se sinucid.
Când Marin a ajuns acasă, în locuința lui de 13 metri pătrați de la parter și a luat heroina, fiul său, Antonio, a început să se agite pe covorul înflorat de culoare maro între pat, bibliotecă și ușa toaletei.
Așa reacționează Antonio cel mai adesea. Devine mai activ. Și așa se întâmplă de cinci până la zece ori pe zi.
E obișnuit cu praful presărat pe o foaie de hârtie, cu filtrul scos de la o țigară și rulat într-o bilă pusă pe ac, cu focul aprins sub tubul perimat de sticlă și cu lichidul brun tras prin ac.