Oameni tratați ca niște animale: “Să vină cu o macara, să ne ridice şi să ne arunce în mare”

tabaraMâine nu mai suntem aici, vine să ne dărâme”, spune Denis, cu o figură de copil speriat. “Au zis că se întorc”. “Deni, n-o să se întâmple absolut nimic, o să vezi”, îl linişteşte Crina, de la European Roma Rights Center. Pe băiatul curios de 8 ani, cu breton şi gluga de la hanorac trasă peste cap, îl fascinează maşina noastră. “E belea, nenea. Uau, geamuri electrice”. Apasă pe butoane, deschide şi închide toate geamurile, îşi prinde braţul într-unul din ele şi râde. Nu ne lasă să plecăm. Ne roagă să-l luăm pe bancheta din spate până coborâm panta. La capătul ei apare o maşină de poliţie. Agentul de la volan se uită urât la noi. Denis coboară şi fuge înapoi pe câmp, unde trăieşte cu familia de când au fost evacuaţi.“Uitaţi cum plouă aici”. Sinan ne conduce spre o altă locuinţă improvizată, mai înaltă, unde sunt mai multe ligheane şi oale pentru apa de ploaie infiltrată prin acoperiş. “Aici au dormit opt copii, cu mama şi cu tatăl, 10 persoane”. Soţia lui Sinan găteşte afară, pe un grătar aşezat pe doi bolovani. Familiile de pe câmp se gospodăresc împreună. “Turtă facem”, spune ea zâmbind. “Dacă avem bani, luăm pâine”, spune Sinan. Pâine şi cartofi, cam asta mănâncă evacuaţii de pe câmp. “A plouat de câteva zile, aşa mergeam la rampă, mai adunam peturi, dar şi pe alea nu mai ne dă voie să le adunăm. A zis că facem mizerie. Mai lucrăm cu ziua pe la oameni, la culesul porumbului, la struguri, spargem lemne, adunăm cutii de aluminiu”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.