TEATRU. Vocea a doua (Romo Sapiens)

blobEliberează romul din tine! Una dintre cele mai savuroase scene ale spectacolului de teatru documentar Romo Sapiens fixează, într-o scenă de cîteva minute, principalele clişee negative de percepţie ale comunităţii rome, intrate în imaginarul colectiv. Învăţăm să ne exprimăm liber, dansăm, eliberăm romul din noi [sic!]. Mişcarea ritmată, punctată sonor de voce, se contorsionează treptat, pe măsura restrîngerii mijloacelor de exprimare prin care corectăm defecte asociate etniei rome: hoţia (tot timpul, mîinile la vedere), o atitudine gălăgioasă (dansaţi în linişte), luarea în stăpînire a spaţiului public (ocupaţi o suprafaţă cît mai mică). Rezultă de aici o hilară chircire, un pseudodans cu semnificaţii simbolice ce trimit la arealul vizual al oprimării. Pandantul acestei scene îl oferă videoul din deschiderea spectacolului, în care răspunsul femeilor rome întrebate ce îşi doresc cel mai mult e, invariabil, o casă. Casa e semnul stabilităţii, al validării statutului social, al compensării dezmoştenirii trăite secole la rînd ca sclavi. Evoluţia pe scara istoriei, de la sclav la om liber, e sugerată de ti­tlul şi de afişul spectacolului, care identifică în statutul de sclav al romilor cauza profundă a conflictelor cu majoritarii. O minoritate discriminată sistematic a dezvoltat în secole strategii de supravieţuire, pe care le regăsim azi înrădăcinate în genomul lor.
Cele două autoare ale spectacolului Romo Sapiens, autoarea dramatică Alina Nelega şi regizoarea Kincses Réka, aplică, la fel ca în precedentul lor spectacol, Double Bind, metoda verbatim şi a teatrului documentar pentru a vorbi despre rasism şi discriminarea minorităţii rome. Romo sapiens este un proiect dezvoltat în parteneriat de Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, Asociaţia Romo Sapiens – Rudy Moca şi Teatrul Heimathafen din Berlin, alături de Asociaţia SüdOst Europa Kultur e.V. Specta­colul sugerează un program estetic al celor două autoare, care chestionează problema raportului minorităţilor etnice cu majoritarii, într-o implicită strategie de activare a multi- şi interculturalităţi. Documentarea pe teren la Pata Rît, Cluj (în cazul evacuărilor forţate), la Baia Mare (izolarea comunităţii rome prin construcţia zidului împrejmuitor) sau la Tîrgu-Mureş (cazuri individuale de discriminare) dă glas minorităţii rome, aduce în prim-plan vocea acesteia în conflictele ce ajung periodic pe prima pagină în presa din România. Pe de altă parte, Europa s-a confruntat, din 1990 încoace, cu valul migraţiei şi al infracţionalităţii rome din Occident, iar documentarea de la Berlin se ocupă de cazul real al unei familii rome ajutate de asistenţii sociali să se aşeze în societatea germană. Evit intenţionat cuvîntul integrare, pentru că verbul acesta e indirect incriminat în spectacol. E cel ce încarnează politica Statului român în raport cu o minoritate care-şi conservă pasiv mentalităţile şi modul tradiţional de viaţă, în timp ce defetismul e forma lor de refuz a intergrării în cultura majoritară.

Leave a Reply

Your email address will not be published.