Day: January 5, 2016

SPITALUL SI TIGANII

SPITALUL SI TIGANII

Opinii
Am venit în spital, câteva zile. Acolo, am realizat că doi oameni la fel de (pur teoretic) normali din punct de vedere psihic pot părea nebuni de legat. Categorii importante: doctorii şi rromii pacienţi. Un fel de Steaua şi Dinamo ai sistemului sanitar. Dacă nimeni nu suportă să fie bolnav, nu e numai pentru că perfuziile parcă n-au acelaşi buchet. Adevăratul supliciu al bolii e spitalul, fir-ar el să fie cu perfuziile lui cu tot. Pacienţii romani si rromi bombănesc doctorii, care le spun că trebuie să se lase de tot ce-i dulce şi să se apuce de tot ce-i amar. Doctorii răcnesc cu omuşorul pungă. Nu ştiu de ce se internează unii rromi având în vedere că, odată ajunşi în spital, constată că sunt mai deştepţi decât chirurgii - şi, prin urmare, se pot opera singuri, dacă vor. Noroc că le e cam
Urmele ei au rămas întipărite în sufletul meu

Urmele ei au rămas întipărite în sufletul meu

Mapamond
S-a întâmplat chiar ieri. Micuți, cam murdari, dar conștienți de starea lor materială, se jucau pe străzile orașului. „Vinovații“, după cum le spunea lumea, erau absorbiți de becurile și instalațiile puse pentru Crăciun. Visau la dulciuri, pomul veșnic verde și haine calde, asta v-o spun sigur. Iubiți mai mult de animalele părăsite decât de oamenii ce-i acuzau din priviri. Cea mai mare dintre ei, să fi avut vreo 7-8 ani se opri din jocul lor și se așeză pe o bancă, când văzu un câine schiopătând spre ea. Micuța, cu niște ochi sclipitori, albaștri intens, sumar îmbrăcată, într-un fâș subțire și o bluză cu mânecă subțire, întruchipa parcă un înger de pe altă lume, venit aici să vindece rănile lumii. Ea a luat cu grijă, în mânuțele înghețate, cățelușul zgribulit și șchiop…Apoi, mi-e greu să v
Mihaela Drăgan, actriță, luptă pentru primul Teatru al Romilor din România

Mihaela Drăgan, actriță, luptă pentru primul Teatru al Romilor din România

Actualitate
Actrița Mihaela Drăgan (29 de ani) este de origine romă, dintr-o familie de lăutari de prin părțile Buzăului. A început patru facultăți și a terminat două. Putea să plece la Barcelona, avea un viitor în teatrul expresionist, dar a preferat să rămână în România. Are un vis de împlinit. A dat de trei ori la UNATC și nu a intrat niciodată, a urmat, ca atare, o facultate de “viitor”, ceva cu relații internaționale, apoi un an de actorie la Cluj-Napoca. A renunțat la amândouă .S-a întors din Ardeal în capitală, a făcut limbi străine, spaniolă și rromani, la Universitatea din București și, în sfârșit, actoria la o altă universitate. A jucat la Teatrul “Logos”, un teatru de avangardă din București, și-a rupt și piciorul în acrobațiile pe care le făcea acolo, apoi a început să practice un teatru