Miercuri, 2 decembrie, New York Times a publicat un amplu reportaj, semnat James Estrin, în care este prezentat „Dansul Ursului“, văzut prin ochii Dianei Zeyneb Alhindawi, pe jumătate româncă, pe jumătate de origine irakiană, plecată din Moineşti de la vârsta de 8 ani. Articolul arată într-o lumină misterioasă obiceiul românesc, în opoziţie cu modul în care new yorkezii îşi amintesc de Sărbători.
Diana Zeyneb Alhindawi (36 de ani) a trăit primii opt ani din viaţă în zona Moineştiului de pe Valea Trotuşului, la bunicii dinspre mamă, care sunt români. A plecat din România împreună cu părinţii, în 1987, prin Iugoslavia şi s-au stabilit prima oară în Canada. Tatăl ei este medic, iar mama, inginer mecanic. Când avea 16 ani, Diana s-a mutat în Long Island, New York, alături de întreaga familie. Diana Zeyneb Alhindawi a studiat biologie şi neuroştiinţe la Johns Hopkins University, a lucrat în cercetare şi în domeniul drepturilor omului, iar de doi ani şi-a descoperit pasiunea faţă de foto-jurnalism, în special faţă zonele de conflict din întreaga lume. Diana îşi aduce aminte cu plăcere de anii petrecuţi în zona Moineştiului şi povesteşte publicaţiei americane în ce constă dansul urşilor. „Era frumos să te trezeşti într-o dimineaţă cu ninsoare, în decembrie, să asculţi zgomotul tobelor şi ecoul care-l lăsau în văi. Trupa urşilor venea din uşă în uşă şi fiecare putea să-i lase să intre“, povesteşte Diana.
