Într-o căsuţă bătrânească din lut, din localitatea vasluiană Coroieştii de Jos, împart sărăcia 19 suflete, 14 copii şi cinci adulţi. Trei familii înrudite şi copiii lor trăiesc sub acelaţi acoperiş în trei camere identice. Copiii au vârsta cuprinsă între 1 şi 14 ani şi sunt condamnaţi să rămână săraci şi ignoranţi. Copiii văcarului, rămân văcari Discriminarea vine chiar din partea consătenilor care au moştenit idei preconcepute de la bunici şi străbunici. Copiii văcarului trebuie să rămână văcari. Aşa se întâmplă de generaţii întregi şi progeniturile celor din această familie sunt blocate într-un cerc vicios din care niciunul nu scapă. Sunt atât de săraci încât nu vor putea niciodată să scape de acest stigmat. Deşi copiii vor să meargă la şcoală şi participă la ore, nu pot să evolueze pentru că sunt puşi la colţ de colegi şi chiar de profesori. În căsuţa unde au trăit şi copilări văcarii şi ciobanii satului de câteva generaţii, trăiesc acum fiicele şi nepoţii celor mai stigmaţi oameni din sat. O bătrână de 67 de ani, două dintre fiicele ei, soţii şi copiii acestora împart traiul sub acelaşi acoperiş. Femeile au grijă de copii, iar bărbaţii câştigă traiul familiei ca văcari, ciobani ori ca zilieri la munca câmpului. 10 suflete într-o cameră de 5 metri pătraţi Lenuţa Lupu şi Gheorghe Paraschiv au împreună opt copii cu vârsta cuprinsă între unu şi 14 ani. Nu au apucat să se căsătorească cu acte, dar fac împreună o familie. Singura lor avere e un televizor mic în faţa căruia se adună toţi copilaşii. Mama şi copiii dorm pe două paturi puse de-a lungul a doi pereţi, iar tatăl doarme întins pe jos. Miroase a curat, preşurile care acoperă lutul întins pe jos sunt curate, focul duduie în soba proaspăt văruită. Un bec atâtnând din tavan şi un televizor micuţ pus pe o policioară, sunt singurele lucruri care amintesc de lumea modernă. Pe paturi sunt întinse pături curate. Nu există alt mobilier şi nici nu se văd lucruri împrăştiate. Nu e nicio jucărie în casă, nicio carte sau caiet. Nu au loc în adăpost decât pentru strictul necesar. Singurele haine de schimb sunt întinse afară, la uscat. Puţinele lucruri în plus sunt depozitate în pod.
