Pe vremea când copiii rromii nu ştiau ce înseamnă cuvântul “sanie”, nu aveai loc de ei pe derdelusul din sat.Iernile nu mai conţin nici un derdeluş, mulţi copii habar n-au ce e ăla Acum, ăştia mici aud numai varianta “săniuţă” si desene animate, ceva care nu alunecă pe omătul din comuna. Am văzut părinţi rromi care îşi cafteau odrasla fiindcă nu se tăvălea prin zăpadă. Sa se caleasca ca asa e bine la tigani sa nu raceasca puradelu şi-a avertizat o mămucă băiatul. M-aş fi oprit şi i-aş fi spus distinsei Matracuca ca e proasta: ca face acum un guturai si o sa raceasca zdravan. M-a injurat fiindcă am îndrăznit să-i dau un sfat salvator ca si ia cand era mica tot asa a pus-o tacso in zapada sa o caleasca si e zdravana cu 5 copii. “Îţi spun ceva, dar să nu mai spui la nimeni. Dacă totuşi mai spui cuiva, roagă-l să nu mai spună la nimeni”. Suntem din ce în ce mai leneşi, mai nesimţiţi şi mai puţin conştienţi de bizara noastră degradare psihologică. Tot ceea ce, cu ani în urmă, presupunea să alergi, să ţopăi pe terenul de sport, să dai din craci pe pista de atletism sau măcar să-ţi salţi fundul din fotoliu, ca să dai televizorul mai tare (fiindcă telecomanda exista numai prin filmele SF), a ajuns astăzi istorie prăfuită.ne filmam şi ne împerem pe rupte- dovedind în caz că mai era nevoie, că poporul rrom sa posede un limbaj pitoresc şi o şocantă