Budacu de Sus este una dintre localităţile din Bistriţa-Năsăud cu populaţie preponderent romă. În ciuda prejudecăţilor care însoţesc această etnie, puţini sunt cei care au probleme cu legea în Budacu de Sus sau care sunt prinşi pe la cerşit. Întreaga comunitate a fost „salvată” de muncă, mai exact de un meşteşug, care a fost lăsat din generaţie în generaţie, asigurându-le şi în momentul de faţă pâinea celor mai tineri din comună. De secole romii din Budacu de Sus se „joacă” cu lemnul, pe care-l transformă în linguri, vase, cozi de unelte, coşuri, scări sau mături. Folosesc uneltele pe care le foloseau şi străbunicii lor acum un secol, uşurându-şi totuşi munca cu ajutorul instrumentelor moderne. Pe Augustin Bucşa, un rom de 49 de ani, îl găsim într-una din camerele căsuţei sale cocoţate pe un deal din Budacu de Sus. Camera îi este şi bucătărie şi dormitor şi atelier. Acolo, în mijlocul camerei, cu televizorul mergând în „surdină”, îşi desfăşoară bărbatul activitatea, care l-a şi costat un deget în urmă cu câţiva ani. „De patru generaţii tot cu asta ne ocupăm. Am făcut şi linguri şi vase, dar nu se mai cer, nici nu mai avem scule pentru ele. Acum facem cozi de secure, târnăcop, coasă. Le dăm pe la târguri. Luăm între 3 şi 5 lei pe o astfel de coadă”, precizează Augustin Bucşa în timp ce lucrează de zor la o coadă se secure. A început la 14 ani, mânat de…necaz Spune că face asta de la 14 ani, după ce a crescut în casă cu acest meşteşug. Întrebat ce l-a determinat să se apuce de treabă la o vârstă aşa fragedă, mărturiseşte că necazul şi lipsurile au fost cele care i-au „construit” dorinţa de muncă. „Nu avem ce face, alt loc de muncă nu avem. Decât să mergem să furăm sau să cerşim mai bine muncim ce ştim. Dacă tata cu treaba asta ne-a crescut, a venit normal pe la 14 ani. Ne-a obligat mai mult nevoia”, completează bărbatul, care lucrează uneltele cu ochii închişi.
