Shadow

DAMIAN DRAGHICI: Femeile din Romania nu au standarde ridicate in materie de barbati

COPYRIGHT 2009: PAUL BUCIUTA/ ARTISTA
COPYRIGHT 2009: PAUL BUCIUTA/ ARTISTA

Este artistul care a infiintat Damian&Brothers. E barbatul frumos care, prin muzica lui, a sustinut nu doar dreptulrile artei la maretie, ci si pe ale tiganilor la egalitate de sanse. Este fostul iubit al Anastasiei Soare. Este naistul roman care a cantat alaturi de cei mai mari artisti ai lumii.
Am vorbit cu Damian Draghici despre viata lui incredibila, despre concertul de adio si plecarea lui din Damian&Brothers si, pentru o vreme, din tara natala. Am descoperit un barbat special care, insa, in aceasta etapa a vietii lui, se fereste sa vorbeasca prea mult despre dragoste. Printre cuvinte, i-am ghicit dezamagiri din iubire. Dar poate ca m-am inselat…
Marea Dragoste/ Tango: Cum a aparut muzica in viata ta?
DAMIAN DRAGHICI: Nu cred ca am ales eu muzica, muzica m-a ales pe mine, pentru ca provin dintr-o familie de tigani in care toti canta, deci a fost ceva care s-a intamplat natural.
Marea Dragoste/ Tango: Cand a fost prima data cand ai tinut un instrument in mana?
DAMIAN DRAGHICI: La mine in familie existau instrumente in toate partile, cate un tambal, un acordeon… Trebuia doar sa vina o zi anume cand sa zic, gata, pun mana pe instrumentul asta, pe nai, pe pian, pe ce-o fi. Si, la trei ani, am inceput sa cant la tambal. Mi-au adus si profesor, dar apoi m-am plictisit. La cinci ani am trecut la pian, dar ma plictiseam foarte des, tot schimbam stilurile si genul muzical. La sapte ani cantam la contrabas, la noua la tobe, la percutie, si la zece ani jumate am trecut la nai.
Marea Dragoste/ Tango: Dar si-n familia ta erai, totusi, un fenomen…
DAMIAN DRAGHICI: Da, altii nu incepeau asa de devreme, deci se pare ca eram un fenomen. Insa eu m-am nascut intr-o familie de tigani in care lucrurile astea erau normale, trebuia sa invat o meserie, ca sa nu ajung sa fur.
Marea Dragoste/ Tango: Si schimbarea, plecarea din tara cum a intervenit?
DAMIAN DRAGHICI: De la 12 ani am inceput sa cant in diferite festivaluri, cum era „Cantarea Romaniei“, si la un moment dat imi amintesc cum imi spuneau toti „Uau, esti supertalentat, tu o sa faci treaba buna, o sa pleci afara!“. Si incepusem sa ascult foarte multa muzica de afara, si jazz, si rock, as fi vrut sa fiu in America. Ascultam mult si Europa Libera, desi aveam doar 15-16 ani, si toata lumea imi spunea ca tot ce o sa se intample o sa se intample afara, nu in Romania. Si tin minte ca in ’85 trebuia sa plec cu ansamblul in Danemarca, si nu mi-au dat viza.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *