Mizeria şi suferinţele romilor – a cui e vina?

saracieÎn dezbaterile despre imigraţia masivă a romilor din România şi Bulgaria în mari oraşe germane, dar şi în alte metropole europene, a survenit o breşă.Detabuizarea cauzelor
Nu mai puţin non-conformist este şi articolul publicat acum în DIE WELT. Bauerdick crede că a învinui majoritatea pentru mizeria comunităţii rome nu este de prea mare ajutor. Cauzele trebuie căutate şi în sînul acestei minorităţi. Altfel spus, aceasta va fi nevoită să înveţe să se privească în oglindă, să vadă şi bîrna din propriul ochi şi nu doar paiul din ochiul vecinului.
Pentru a acredita acest „eretic” punct de vedere faţă de discursul oficial, pentru a face posibilă căutarea şi rostirea adevărului pe un teren minat de prejudecăţi, dar şi de excesele corectitudinii politice, este nevoie de îndrăzneală şi de dovezi. Nici de una, nici de celelalte, Bauerdick nu duce lipsă.
Îndrăzneala, întru totul binevenită, scadentă chiar, era necesară din mai multe motive.
Tentativele de a căuta şi identifica în chiar interiorul comunităţii rome cauzele „excluziunii” şi de a le enunţa au fost rarisime în puzderia de texte publicate în presă în ultima vreme despre aşa numita imigraţie din motive de sărăcie.
Din raţiuni istorice, sub presiunea corectitudinii politice, abordarea subiectului a ocolit anumite stări de fapt, situaţii, cutume şi tradiţii ce dăinuie în sînul unor comunităţi rome, în detrimentul emancipării, a integrării lor sociale şi economice.
Studiile şi cercetările academice şi-au asumat în mod constant, în simpozioane, aule şi săli de seminarii, o investigare neutră, ştiinţifică, la obiect, a cauzelor sărăciei şi mizeriei în care se zbate majoritatea populaţiei rome în Europa de est şi de sud-est. Rezultatele acestor investigaţii au rămas în bună parte lipsite de interes pentru publicul larg şi, cu atît mai puţin, pentru etnia romă.
Un subiect incandescent
Presa premium şi mass media şi-au apropriat subiectul doar atunci cînd el a devenit incandescent, mai exact cînd unele oraşe germane s-au confruntat cu o masivă prezenţă în cartierele deja problemă a romilor originari din România şi Bulgaria.
Pe acest fundal, textul lui Rolf Bauerdick operează o breşă, spunînd multor lucruri pe nume. De pildă, că, din anul 2000, tot mai mulţi ţigani din Europa de Sud Est şi-au perceput ţările lor de origine ca pe o sală de aşteptare înaintea unei călătorii de la periferie spre centru. Că situaţia din Duisburg şi Dortmund a fost interpretată doar ca un fenomen „local”, că privirile s-au îndreptat mai degrabă spre Franţa, unde filozoful André Glucksmann pleda pentru libertatea de călătorie a ţiganilor în Europa, menţionînd că, doar în România, vreo două milioane de romi ar sta cu valizele gata făcute. Cei gata de plecare credeau că viaţa unui cerşetor în Franţa este preferabilă celei trăite de un coate goale în Europa de răsărit.

Leave a Reply

Your email address will not be published.