Majoritatea copiilor din familii foarte sărace, care încep școala fără să fi beneficiat de educație timpurie, sfârșesc prin a abandona pentru că nu reușesc să țină pasul cu colegii lor. Mai mult de 75% dintre copiii săraci (majoritatea de etnie romă) nu termină opt clase, ceea ce, având în vedere condițiile de deprivare materială severă în care trăiesc, este explicabil. Lipsa educației, combinată cu discriminarea, conduce la decalaje foarte mari în integrarea pe piața muncii și în rate de productivitate extrem de reduse, comparabile cu ratele medii din cele mai sărace 25% de țări din lume. Un raport al Băncii Mondiale din 2012 arată că inegalitățile încep devreme: în România, doar 37% dintre copiii romi de 3-6 ani sunt înscriși la grădiniță, comparativ cu Bulgaria 45% și Ungaria 76% și cu media națională de 78,8%.
Conform Laureatului Premiului Nobel pentru Economie, James Heckman, programele de educație timpurie au o recuperare a investiției de la 4 la 10 ori mai mare decât orice altă intervenție anti-sărăcie. Banii cheltuiți pe intervenții mai târziu în viață au un impact foarte mic dacă intelectul copiilor nu a fost stimulat de la o vârstă fragedă. Un studiu al Băncii Mondiale arată că România ar câștiga un miliard de euro pe an în productivitate și venituri din taxe dacă cei mai săraci cetățeni ai țării ar fi educați.
