Prima oară a cântat la acordeon când avea doi ani şi opt luni. Tatăl său, profesor din aceia de şcoală veche, autentică, îi arătase clapele şi o melodie elementară, dar cât se poate de serioasă: „Truli“. Se întâmpla pe undeva, prin iarna lui ’79, în satul Poiana Vărbilău, judeţul Prahova. Azi trece drept regele jazzului la acordeon, chiar dacă trăieşte într-un oraş cunoscut mai degrabă pentru ambiţiile republicane. Dar el e rege şi, în plus, are şi un regat cât o mică, promiţătoare comoară: 70 de acordeoane spectaculoase, adunate într-o colecţie inedită în România. Aceasta este istoria scurtă a lui Emy Drăgoi şi a acordeoanelor sale. Din 1829 până azi.
Lui Emy Drăgoi se pare că i-a fost dat să cânte la acordeon. Nu doar pentru harul cu care îmblânzeşte instrumentul ăsta, nu doar pentru felul în care, atunci când cântă, i se înseninează fruntea şi-i răsare zâmbetul neastâmpărat, şi nu doar pentru dexteritatea, ingeniozitatea şi destoinicia sa atent meşteşugite. Ci pentru că, dacă n-ar cânta la acordeon, Emy Drăgoi n-ar fi decât un acordeonist neîmplinit. Ciudată tautologie existenţială, dar aşa se întâmplă cu oamenii născuţi parcă anume pentru a fi regi, fie şi doar regi ai jazz-ului la acordeon.
Emy Drăgoi a cântat prima oară la acordeon atunci când avea doar doi ani şi opt luni. N-a fost nimic ritualic, nu s-a pus problema vreunei ezoterii profetice a muzicanţilor din Poiana Vărbilău. Dar burduful cu clape îl fermeca mai mult decât orice jucărie. Bică Drăgoi, tatăl său, vânător iscusit de talente, acordeonist consacrat prin părţile locului, i-a cântat deloc sofisticata melodie „Truli, truli“. I-a cântat aşa, cât să-şi dea şi el seama de unde iese muzica aia dumnezeiască. Apoi i-a arătat clapele acordeonului, astea sunt, şi, în timp ce bătrânul întindea burduful aproape mai mare decât fiul său, încă-micul prinţ al jazzului la acordeon i-a redat, notă cu notă, fără greşeală, întreaga bucată. Curat talent!, dar nici nu e de mirare: Emy Drăgoi avea de la cine să moştenească dragostea pentru muzică. Cu tatăl acordeonist, cu mama cunoscută pentru vocea ei strălucitoare, cu un bunic violonist şi cu celălalt ţambalagiu, cu unchii şi mătuşile muzicanţi, Emy Drăgoi avea toate datele pentru a fi cel mai iscusit urmaş.
