Day: April 11, 2016

Nevers a învățat meserie de la tatăl lui. A crescut cu meșteșugul. E din Țăndărei, Ialomița, unde prin anii ’70 era o comunitate mare de romi argintari, vreo 40 de familii. Tatăl era nomad și unul dintre cei mai respectați meșteșugari din comunitate. Vara mergeau din sat în sat să vândă produse și să ia comenzi – bărbații le făceau, femeile se ocupau cu vânzarea. Iarna, când se ieșea din sezon, dacă-i prindea frigul prin vreun sat, rămâneau acolo și făceau ce-aveau nevoie oamenii. Străbunicul lui repara și încălțări și făcea până și cârlige de pescuit. După căderea comunismului, familia lui Nevers s-a mutat la București fiindcă așa creșteau șansele să mai aibă comenzi. Odată cu industrializarea și cu importurile, însă, din ce în ce mai puțină lume era interesată de ce făceau meșteșugarii.

După mai mulţi ani petrecuţi în Transilvania, autoarea britanică Emily Gerard a descris în detaliu obiceiurile ciudate ale ţiganilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea în „Tărâmul de dincolo de pădure – Transilvania”, o carte publicată în New York, în 1888. Scriitoarea remarca misterul din jurul originii populaţiei care număra, în Ungaria 150.000 de ţigani, dintre care 80.000 locuiau în Transilvania. „Ei au început ca un trib necunoscut, cu oameni ciudaţi despre care nu se ştia cine sunt şi de unde vin. S-au împrăştiat pe întreg continentul, fără a-şi manifesta dorinţa de a rămâne locului sau ambiţia de a avea propriul domiciliu. Nu au încercat să revendice nici măcar un inch de pământ, dar nu sufereau în a fi privaţi de acest lucru. Nu aveau nimic de dat sau de primit. Niciodată nu au v