Nevers a învățat meserie de la tatăl lui. A crescut cu meșteșugul. E din Țăndărei, Ialomița, unde prin anii ’70 era o comunitate mare de romi argintari, vreo 40 de familii. Tatăl era nomad și unul dintre cei mai respectați meșteșugari din comunitate. Vara mergeau din sat în sat să vândă produse și să ia comenzi – bărbații le făceau, femeile se ocupau cu vânzarea. Iarna, când se ieșea din sezon, dacă-i prindea frigul prin vreun sat, rămâneau acolo și făceau ce-aveau nevoie oamenii. Străbunicul lui repara și încălțări și făcea până și cârlige de pescuit. După căderea comunismului, familia lui Nevers s-a mutat la București fiindcă așa creșteau șansele să mai aibă comenzi. Odată cu industrializarea și cu importurile, însă, din ce în ce mai puțină lume era interesată de ce făceau meșteșugarii. Preferau obiectele standard, mai ieftine, venite din afară.
Simte ironia situației:Nevers a învățat meserie de la tatăl lui. A crescut cu meșteșugul. E din Țăndărei, Ialomița, unde prin anii ’70 era o comunitate mare de romi argintari, vreo 40 de familii. Tatăl era nomad și unul dintre cei mai respectați meșteșugari din comunitate. Vara mergeau din sat în sat să vândă produse și să ia comenzi – bărbații le făceau, femeile se ocupau cu vânzarea. Iarna, când se ieșea din sezon, dacă-i prindea frigul prin vreun sat, rămâneau acolo și făceau ce-aveau nevoie oamenii. Străbunicul lui repara și încălțări și făcea până și cârlige de pescuit. După căderea comunismului, familia lui Nevers s-a mutat la București fiindcă așa creșteau șansele să mai aibă comenzi. Odată cu industrializarea și cu importurile, însă, din ce în ce mai puțină lume era interesată de ce făceau meșteșugarii. Preferau obiectele standard, mai ieftine, venite din afară.
