După mai mulţi ani petrecuţi în Transilvania, autoarea britanică Emily Gerard a descris în detaliu obiceiurile ciudate ale ţiganilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea în „Tărâmul de dincolo de pădure – Transilvania”, o carte publicată în New York, în 1888. Scriitoarea remarca misterul din jurul originii populaţiei care număra, în Ungaria 150.000 de ţigani, dintre care 80.000 locuiau în Transilvania. „Ei au început ca un trib necunoscut, cu oameni ciudaţi despre care nu se ştia cine sunt şi de unde vin. S-au împrăştiat pe întreg continentul, fără a-şi manifesta dorinţa de a rămâne locului sau ambiţia de a avea propriul domiciliu. Nu au încercat să revendice nici măcar un inch de pământ, dar nu sufereau în a fi privaţi de acest lucru. Nu aveau nimic de dat sau de primit. Niciodată nu au vorbit despre locurile lor natale şi nu au dat vreun indiciu celorlalţi că ar fi venit din ţinuturile Asiei sau ale Africii. Străină memoriei aşa cum a fost şi speranţei, rasa prea mândră în melancolia ei a suferit neamestecată cu alte rase, trăind satisfăcută cu respingerea oricărui element străin. Fiidcă nu au găsit vreun avantaj în civilizaţia creştină, au respins-o la fel ca pe orice formă a religiei. Ţiganii nu cer nimic pământului decât viaţă. Autoritatea, regulile, legile, principiile, datoriile şi obligaţiile sunt idei de neînţeles pentru această rasă, din cauza indolenţei spiritului şi a indiferenţei în faţa răului din modul lor neobişnuit de viaţă”, afirma Emily Gerard, în „Tărâmul de dincolo de pădure – Transilvania
