Contemporanii mei îşi aduc aminte şi aci am ca martor pe mai junele meu contemporan, pe colegul meu Alexandru Papadopol Calimach, îşi aduc aminte ce erau ţiganii, sunt acum 50 de ani, chiar atunci când razele civilizaţiunii moderne îmblânzise moravurile în toate societăţile Europei şi când sclavia nu mai avea domiciliu decât în Rusia şi din nenorocire şi în România.
Legea ţării trata pe ţigani de lucru, vândut şi cumpărat că lucru, deşi prin deriziune numărul său individul se califica de suflet: am atâtea suflete de ţigani; în realitate şi mai ales stăpânii care aveau puţini ţigani, îi tratau mai rău chiar decât prescripţiunile legii.