Unde faci Paștele și cu ce te îmbraci? – aud din gura cu buze umflate și grena a unui amic rom. Ie-am explicat, așa cum am putut și eu (după ce mi-am revenit din toxifectia alimentara) că voi petrece aceste zile de sărbătoare cu prieteni, rude, în sânul opulent al familiei. De romi. Cât despre îmbrăcat, i-am spus că mă gândisem ca la biserica sa ma inbrac in costum si cravata Să-ți menții credința în condițiile astea e un semn că ești mai tare decât necuratul. Ceea ce să fim serioși, nu e la îndemâna oricui. Cuvioasele femei depravate și pioșii bărbați desfrânați au câștigat, culmea, destulă milă și înțelegere. Chiar și de la cei care bat cruci toată ziua, când trec prin fața bisericilor, dând din coate în numele Tatălui. Cine să înțeleagă brambureala dogmatică? Dumnezeu, desigur, numai El ne pricepe țicneala. Ce ziceam noi deunăzi? Că e Postul Paştelui şi că românaşii si tiganasii joacă rolul emoţionant al omului bun ca un miez de gogoaşă? Am glumit. Nici măcar nu mai joacă roluri, s-au plictisit încă de luni. Ieri, am nimerit într-un supermarket. Ştiu, sunt cumplit de previzibil, dar cum aş fi putut nimeri în altă parte, în sfânta săptămână a disperării de a aduna merinde, ca nişte penibili disperaţi ce suntem? Presupun că nu suntem normali la cap. Dintre toate anomaliile, însă, nebunia dragostei mi se pare cea mai iubită.Unde faci Paștele și cu ce te îmbraci? – aud din gura cu buze umflate și grena a unui amic rom. Ie-am explicat, așa cum am putut și eu (după ce mi-am revenit din toxifectia alimentara) că voi petrece aceste zile de sărbătoare cu prieteni, rude, în sânul opulent al familiei. De romi. Cât despre îmbrăcat, i-am spus că mă gândisem ca la biserica sa ma inbrac in costum si cravata Să-ți menții credința în condițiile astea e un semn că ești mai tare decât necuratul. Ceea ce să fim serioși, nu e la îndemâna oricui. Cuvioasele femei depravate și pioșii bărbați desfrânați au câștigat, culmea, destulă milă și înțelegere. Chiar și de la cei care bat cruci toată ziua, când trec prin fața bisericilor, dând din coate în numele Tatălui. Cine să înțeleagă brambureala dogmatică? Dumnezeu, desigur, numai El ne pricepe țicneala. Ce ziceam noi deunăzi? Că e Postul Paştelui şi că românaşii si tiganasii joacă rolul emoţionant al omului bun ca un miez de gogoaşă? Am glumit. Nici măcar nu mai joacă roluri, s-au plictisit încă de luni. Ieri, am nimerit într-un supermarket. Ştiu, sunt cumplit de previzibil, dar cum aş fi putut nimeri în altă parte, în sfânta săptămână a disperării de a aduna merinde, ca nişte penibili disperaţi ce suntem? Presupun că nu suntem normali la cap. Dintre toate anomaliile, însă, nebunia dragostei mi se pare cea mai iubită.