La 160 de ani de la abolirea sclaviei, au reuşit rromii să nu mai fie ţigani (robi / sclavi, în sensul vechi românesc), să se opună nulificării umanităţii lor („ţiganul e om de departe“, „ţiganul nu e om“ etc.)? Cum poate fi un ţigan om şi rr/om?Paradoxal, recenta prăbuşire a Partidei romilor, de 25 de ani o agenţie de traficare a votului electoral al rromilor către partidele majoritare, reaminteşte exemplar relaţiile de putere şi dominare din cei peste 600 de ani de sclavie a rromilor în România istorică. Ea pune în termeni tranşanti o polemică veche de când lumea, din ce în ce mai discutată şi în mediile spirituale româneşti: are nevoie rr/omul de libertate? Sunt iluziile programelor de integrare socială (combaterea sărăciei) simple paleative care menţin rromii în stare de dependenţă şi control, şi calea de urmat este doar aspiraţia spre libertatea responsabilă şi autonomă, ca luptă pentru recunoaşterea egalităţii în drepturi şi demnitate (combaterea rasismului)?