La 160 de ani de la abolirea sclaviei, au reuşit rromii să nu mai fie ţigani (robi / sclavi, în sensul vechi românesc), să se opună umanităţii lor (“ţiganul e om de departe”, “ţiganul nu e om” etc.) Cum poate fi un ţigan om şi rr/om? reaminteşte exemplar relaţiile de putere şi dominare din cei peste 600 de ani de sclavie a rromilor în România istorică. Ea pune în termeni tranşanti o polemică veche de când lumea, din ce în ce mai discutată şi în mediile spirituale româneşti: are nevoie rr/omul de libertate?
Sunt iluziile programelor de integrare socială (combaterea sărăciei) simple paleative care menţin rromii în stare de dependenţă şi control, şi calea de urmat este doar aspiraţia spre libertatea responsabilă şi autonomă, ca luptă pentru recunoaşterea egalităţii în drepturi şi demnitate (combaterea rasismului)? Au rromii dreptul la demnitate şi libertate sau sunt o “minoritate infracţională”, o plagă? Cum de s-a deteriorat atât de mult situaţia rromilor din România, în pofida măsurilor sociale promise de stat, fondurilor europene, ba chiar a recunoaşterii drepturilor de naţiune?
Dacă orfelinatele sunt supra-aglomerate cu copii rromi abandonaţi, străzile pline de copii rromi ai nimănui, ca şi închisorile pentru minori, scolile speciale pentru copii cu handicap mental (CERS) – cum explicăm eşecul continuu al instituţiiilor de socializare / educare, dincolo de impulsurile frustrării sau rasismului? 25 de ani te-au VANDUT ! 25 de ani te-au FURAT ! 25 de ani te-au AMAGIT ! 25 de ani de NEPASARE ! 25 de ani te-au tratat ca si pe un “SCLAV”